Pentru mine, talentul este acea abilitate la care muncești pentru un număr de ani, iar abia apoi consider că te poți numi talentat în acea direcție.

Pentru multă lume, talentul este ceva cu care te naști (de exemplu abilitate de a picta) și în direcția căruia trebuie să nu depui un efort prea mare pentru a avea rezultate decente.

Însă fix acel efort va ajunge să fie definitoriu pentru calitatea talentului tău. Sau, altfel spus, va ajunge să fie definitoriu pentru cât de talentat ești.

În același timp, aș vrea să atribui talentului importanța pentru independența financiară. Până la urmă, consider că toți muncim în aceeași direcție (conceptual vorbind) și că vrem să ne îndreptăm către independență financiară și libertate.

Indiferent că investim într-o abilitate care ne oferă aceste două lucruri sau nu (independență financiară și libertate), felul în care investim în respectiva abilitate ajunge să fie definitoriu pentru felul în care abilitatea va reprezenta un talent.

Talentul meu și munca din spate

În cazul meu, talentul are legătură cu scrisul. Și spun că are legătură pentru că talentul meu nu este scrisul în sine și nici felul în care folosesc cuvintele, ci este ceva mai în profunzime de atât.

Doar că scrisul este modalitatea prin care am reușit să pun în valoare respectivul talent și să muncesc constant în direcția lui.

Scriu de aproape 10 ani (în toamna lui 2009 țin minte că am început să scriu) și până undeva în urmă cu 3-5 ani, credeam că talentul meu este scrisul pentru că oamenii îmi spuneau asta.

Obișnuiam să încurajez oamenii să înceapă să scrie și încă o fac. Motivele sunt variate, însă consider că oricine poate ajunge să scrie fantastic de bine, indiferent dacă are talentul pe care îl am eu sau nu – îl voi menționa imediat.

Până la urmă, scriu de aproape 10 ani, iar oamenii cărora le recomand să înceapă, se așteaptă să scrie fantastic în doar câteva luni. Iar când le spun care este perioada de timp pe care am investit-o în această abilitate, se gândesc a doua oara la cât de repede vor rezultatele pe care și le doresc.

Revenind, talentul men are legătură cu scrisul, însă nu este scrisul.

Și am descoperit asta în urmă cu 3-5 ani.

Talentul meu este abilitatea de a asculta activ și a înțelege nevoile și dorințele oamenilor prin vibe-ul pe care ei îl generează. Fac asta de când eram mic (probabil de când aveam 10 ani) și o fac pentru că sunt curios. Sunt mereu curios să aflu ce are un om de spus, mai ales dacă aleg să pornesc la drum cu omul respectiv, într-o direcție comună.

Astfel, reușesc să conectez acest talent la abilitatea de a scrie și să ofer oamenilor rezultate.

Iar procesul este următorul: înțeleg nevoile și dorințele oamenilor (a se citi client) prin vibe-ul pe care ei în generează, iar acest lucru mă ajută să creez texte care sunt iubite de ei.

Apoi, pentru a oferi rezultate, am învățat că acești clienți livrează ceea ce eu le ofer unor alți clienți, care sunt fie persoane juridice, fie persoane fizice. În cazul în care sunt persoane juridice, există și acolo alți clienți. Înțelegând întregul lanț, am început să mă concentrez pe felul în care ceea ce eu dezvolt reușește să satisfacă atât clienții mei, cât și clienții clienților mei.

Însă tot ce am povestit aici reprezintă doar o mică bucată din tot efortul depus în acești ani. Iar din acest motiv oamenii vor privi cu superificialitate mereu abilitatea mea. Cel puțin la început.

Cei care nu înțeleg valoarea talentului tău

Vei întâlni oameni care pur și simplu nu pot să perceapă faptul că tu ai depus un efort de X ani într-o anumită direcție și că poți să oferi valoare.

Iar acești oameni vor spune că ceea ce tu faci nu are pic de valoare. Pentru simplul fapt că nu o vor putea observa.

Și este absolut normal. Sau cel puțin așa cred în momentul de față.

Au fost momente în care mă frustram fantastic pentru că petreceam ore bune (uneori zeci de ore) în încercarea de a explica clienților motivul pentru care o muncă valoroasă (cu referire la abilitatea mea de a scrie) va aduce plus valoare proiectelor lor și, efectiv, rezultate.

Însă oamenii nu voiau să înțeleagă. Pur și simplu nu îi interesa mai multă valoare, ci îi interesa ca treaba să fie făcută… și atât.

Și chiar dacă aveam de gând să mă încadrez în bugetul lor și să propun niște costuri considerabile mai mici decât aș fi făcut-o de obicei, doar pentru a îi ajuta să vadă rezultatele, tot nu erau dispuși să acorde o șansă direcției pe care le-o propuneam.

Astfel, am avut parte de oameni care au încercat (intenționat sau nu) să îmi omoare talentul. Și pentru o bună bucată de timp am vrut să renunț la el.

Pentru că, până la urmă, un lucru de valoare ajunge să fie valoros atunci când oamenii îi recunosc ca fiind valoros. Și chiar dacă găsisem câțiva oameni, nu a fost îndeajuns încât să continui să am încredere că ceea ce fac este ceea ce trebuie să fac.

Am ajuns să mă tot lovesc cu capul de refuzurile și ignoranța celorlalți încât am pus stop pentru mai bine de un an la tot ce avea legătură cu scrisul. Când, de fapt, trebuia să continui și să găsesc oamenii care înțeleg despre ce vorbesc și care sunt dispuși să încerce.

Cei care recunosc valoare în ce faci tu, vor fi mulțumiți de primul draft al muncii tale

Restul vor fi veșnic nemulțumiți.

E o concluzie la care am ajuns în urma experienței de muncă pe care am avut-o cu clienții de până acum. Am avut parte de clienți care au observat din prima secundă valoare în munca mea, iar apoi am făcut doar câteva ajustări. La fel de bine, am avut parte de clienți care au considerat că ceea ce fac eu e o tâmpenie și nici măcar nu au mai răspuns la emailuri.

Și pentru mult timp am crezut că lucrurile trebuie să fie diferit.

Am crezut că valoarea pe care o ofer eu poate să fie de folos oricui, din moment ce contribuie în direcția rezultatelor pe care și le doresc. Însă oamenii se uită diferit la fix același lucru, iar asta se întâmplă în orice domeniu și industrie.

Pentru unii oameni, vei fi cel mai bun manager sau lider. Pentru alții, vei fi cel mai neplăcut manager sau lider cu care au lucrat vreodată.

Pentru unii oameni, vei fi cel mai bun vorbitor în public. Pentru alții, vei fi cel mai plictisitor vorbitor în public pe care l-au ascultat vreodată.

Tu făcând lucrurile la fel pentru toți acești oameni.

Iar dacă înțelegi asta, vei ajunge să continui să depui efort în direcția pe care ți-ai propus-o. Și vei continua să cauți acei oameni care înțeleg ceea ce tu faci și sunt dispuși să îți acorde atenție.

Găsește oamenii care rezonează cu tine

Și, la fel de important, găsește oameni cu care tu rezonezi.

Până la urmă, la fel de mult cum tu ai nevoie de niște clienți care să înțeleagă ceea ce tu faci și să te plătească pentru asta, la fel de mult și ei au nevoie de abilitățile tale.

Depune efortul de a căuta acei oameni și nu te mulțumi cu jumătăți de măsură.

Am învățat că dacă accept să lucrez cu acei oameni care își bagă nasul în ce fac eu doar de dragul de a se simți și ei implicați, cel mai probabil nu va fi un rezultat pe care eu îl doresc pentru proiectul lor.

Și de cele mai multe ori îmi pasă mai mult de ce rezultate are proiectul decât de cât de bine e gâdilat orgoliul clientului.