Notă antet: Acest articol este un dialog cu mine însumi, așa că trebuie tratat ca atare.

 

Întotdeauna am fost interesat de oportunități.

Întotdeauna mi-am dorit să fac mai mult și mai bine. Și ai putea crede că nu este nimic greșit în asta. Ei bine, nu este. Sau cel puțin așa credeam și eu.

Însă cu cât faci mai mult, cu atât controlezi mai mult ce se întâmplă în viața ta. Cu cât programezi mai multe activități, cu atât mai puține activități vor putea veni în viața ta. Iar atunci când ajungi într-un punct în care nu mai ai spațiu liber în viața ta, cum te mai bucuri de experiențele noi?

Este una din întrebările la care m-am tot gândit în ultima perioadă și se simte greșit să am totul sub control.

Știu ce fac, știu ce am făcut, și știu ce urmează să fac. Așadar, ce este neexplorat și îmi doresc să descopăr. Nu știu, însă în același timp nu vreau să deschid ușile propriei vieți pentru a afla.

Ești atât de atașat de propria zonă de confort încât nu o mai poți observa

„Când ești pe cale să accelerezi, oprește-te!” este ceea ce îți spui atunci când ești foarte focusat pe o anumită direcție.

Noi, ca oameni, considerăm că știm totul. Iar acest miraj ne oferă senzația că facem ceea ce trebuie. Așa că suntem într-o grabă fantastică pentru a face ceea ce trebuie.

Însă în marea majoritate a cazurilor, ceea ce trebuie este doar pentru noi pentru că suntem egoiști și nu ne pasă de restul. Nu îți dorești ca egoismul să fie parte din viața ta – îți dorești modestie.

Așa că te oprești și analizezi. Și te gândești la ce ai făcut și ce urmează să faci. Acesta este unul din procesele tale de meditare. Și îl faci întotdeauna din cauza fricii tale de a renunța.

Cum ar fi dacă doar ai fi trăit viața și… te-ai fi bucurat de ea? Fără să te stresezi sau fără să îi stresezi pe ceilalți. Fără a fi nevoit să acorzi atenție oricărui rahat. Fără a fi conștient de absolut orice.

Dacă ești în căutare de lucruri, lucrurile care vor să te găsească nu vor ajunge la tine

Cu toate că nu ai vrut niciodată să fii bogat, întotdeauna ți-ai dorit să muncești inteligent și să găsești acei clienți care să te plătească mai mult decât decent.

Cu toate că nu ai vrut niciodată să fii popular, întotdeauna ți-ai dorit să ai câțiva prieteni de calitate în viața ta, care au idei creative și sunt deschiși la minte.

Și ai căutat atât de mult aceste lucruri încât ai dat greș. Te întrebi de ce.

Se spune că dacă muncești îndeajuns de mult, îți vei atinge obiectivele. Însă uneori poți să muncești de 10 ori mai mult și să te alegi cu nimic.

Poate că, doar poate … că forțezi lucrurile

Înseamnă că muncești prea mult? Poate.

Însă în același timp poate că apeși pe aceleași butoane din nou și din nou. De ce? Pentru că frica de a renunța pare să fie prea puternică.

Ești ca un șobolan de laborator care știe un șablon și face același lucru din nou și din nou până când ceva ajunge să fie declanșat. Ceva ce îi pune viața în pericol. Și abia atunci ajungi să realizezi cât de mare este zona de confort în care te afli.

Fuck that! Să fii mai răbdător!

Ei bine, a fi răbdător nu înseamnă să pierzi timp sau să aștepți ca ceva să se întâmple.

A fi răbdător este abilitatea de a oferi timp lucrurilor să se manifeste. Însă ai acest timp? Și dacă îl ai, îți permiți să riști să îl oferi aleatoriu unor lucruri despre care nu știi cât de importante sunt?

Nu – timpul este al tău și vei folosi fiecare secundă pentru a face mai mult, să adaugi mai mult, să fii mai mult. Niciun lucru aleatoriu nu va avea acces la timpul tău.

Cum rămâne cu banii? Nu sunt îndeajuns de importanți?

Ei bine, nu ești oricum angajat, așa că banii pentru tine sunt un element aleatoriu.

În momentul de față ai patru clienți și îți merge destul de bine. Mâine, proiectele clienților vor lua sfârșit și clienții nu vor mai avea nevoie de tine, așa că nu o să îți mai meargă la fel de bine.

Deci, cum rămâne cu banii? Acest lucru aleatoriu pare să fie îndeajuns de important, dintr-o dată.

Însă continui să încerci să faci bani și ești prea concentrat pe a face mai mult încât nu mai vezi alte surse de venit. Idiot orb…

Cum rămâne cu lucrurile pe care le deții? Ce deții?

Relații și lucruri. Prietenă și laptop. Prieteni și o casă. Niciunul din aceste lucru nu sunt ale tale. Te ai doar pe tine și atât.

Dacă ești conectat la lucrurile din jurul tău, poate că te gândești că sunt ale tale. Însă nu. Ești doar absorbit de conexiunea respectivă și te face să crezi că ai ceva al tău.

Doar te temi prea mult la a renunța a ceva sau cineva.

* Dialogul cu mine însumi se încheie aici

Două mențiuni:

  1. Dacă te lupți cu propriile frici, te rog să vezi acest discurs TED. Discursul lui Tim vine cu un exercițiu foarte bun.
  2. A renunța nu înseamnă a aștepta după un elf magic care să îți îndeplinească visurile. Mâncarea îți va fi întotdeauna pusă pe masă, însă nu o să ți-o bage nimeni în gură – va trebui să îți folosești propriile mâini.