Recent, am descoperit un experiment în The Tim Ferriss Show. Un podcast unde Dr. Phil Zimbardo a fost invitat și, la un moment dat, au menționat un experiment interesant.

În timpul podcastului, Tim vorbește despre cele 7 procese sociale dezvoltate de Dr. Phil Zimbardo în cartea sa, „Efectul Lucifer”.

  1. Primul pas făcut fără scop
  2. Dezumanizarea celorlalți
  3. Descopunerea sinelui
  4. Delegarea responsabilităților personale
  5. Ascultarea orbită a autorităților
  6. Conformitate necritică cu normele de grup
  7. Toleranță pasivă a răului prin inacțiune sau indiferență

La al 5-lea punct, Dr. Phil Zimbardo menționează conceptul „Diferit pentru o zi”, care presupune să fii conștient de influența pe care oamenii o au asupra ta. (minutul 42 în podcast)

Imediat după, el propune un experiment simplu.

Desenează un pătrat cu markerul (nu permanent) pe fruntea ta și, odată ce l-ai desenat, te uiți în oglidă, îl observi că e acolo, iar apoi nu îl mai vezi.

Oamenii din jurul tău te vor întreba ce este. Vor cosidera că este ceva stupid și vor pune presiune pe tine să îl ștergi. Pur și simplu pentru că ești diferit și „trebuie să fii parte din comunitate”.

Ideea experimentului este să reziști 8 ore la presiunea celorlalți și, ca rezultat, vei putea conștientiza puterea încrederii în sine. Acea putere interioară de a fi tu însuți.

Așa că am decis să încerc experimentul.

Două zile cu un pătrat pe frunte

Era o zi de duminică atunci când am fost vizitat de tatăl meu. După ce am povestit diverse lucruri, mi-am adus aminte de experiment și i-am spus ce vreau să fac.

Mi-a zis că sunt ciudat și că ce am de gând să fac nu are sens.

În jurul orei 14, am decis să îmi desenez un pătrat pe frunte și imediat după am început să … mă simt aiurea. În acel moment eram entuziasmat că experimentez ceva nou însă, în același timp, mă simțeam stupid și încercam să nu mă gândesc prea mult la ce urma să fac.

În jurul orei 17 a trebuit să plec și să ajung la un blog meet, lucru care însemna că trebuie să mă merg pentru 25 – 30 de minute.

Partea II: primele 5 minute după ce am plecat de acasă

M-am simțit foarte ciudat și aveam senzația că ar fi trebui să merg mai rapid astfel încât oamenii să nu mă observe.

După ce am mers aproximativ 500 de metri, am realizat că oamenii mă vor observa oricum. Așadar, am început să zâmbesc, gândindu-mă cât de amuzantă era întreaga situație. Iar apoi am zâmbit și mai mult după ce mi-am amintit că am un pătrat desenat pe frunte.

Partea a II-a: mi-am dat seama ce se întâmpla cu adevărat

Înainte de toate, prin simplul fapt că mi-am desenat ceva pe frunte mi-am manipulat gândurile crezând că fac ceva ciudat și neplăcut.

În al doilea rând, acel patrat nu era nimic mai mult decât un nou accesoriu. Oamenii mă priveau ca și cum aveam o eșarfă ciudată.

Lucrul amuzant a fost când mi-am dat seama că aceleași priviri le primeam de la oameni în urmă cu un an când m-am întors înapoi în oraș (după patru luni în care am locuit în alt oraș) și aveam barba și mustața crescute.

De asemenea, am avut parte de aceleași priviri atunci când, în mijlocul gerului, ieșeam în tricou și pantaloni scurți la alergat.

Da, este acea privire care vine la pachet cu gândul „ce mama naiba face ciudatul ăsta și de ce e diferit de mine?”.

Partea a III-a: întâlnirea cu bloggerii

Am ajuns în locul întâlnirii mai devreme astfel încât să mă asigur că sunt primul.

Și am fost primul. Primul dintre bloggeri.

Acolo erau alți oameni și, imediat după ce am ajuns, am vorbit cu barmanul și am cerut un ceai. Acel moment a fost unul

foarte ciudat pentru că s-a uitat la mine ca și cum nu aș fi avut niciun pătrat pe frunte. Privirea lui părea perfect normală. Total opus la ce aveam în minte.

Așa cum spuneam, în acel local erau alți oameni și simțeam cum toți se uită la mine și mă judecă, dar poate că era doar în mintea mea.

Cel mai amuzant moment s-a întâmplat când al doilea blogger a apărut. Atunci când s-a apropiat de mine și mi-a observat pătratul pe frunte, a început să rândă și m-a întrebat dacă am înebunit.

Mi se pare amuzant pentru că niciunul din străinii respectivi nu a îndrăznit să întrebe care e treaba cu pătratul, însă persoana care mă cunoștea a bufnit în râs.

Poți să îți dai seama care sunt eu?

Partea a IV-a: s-a făcut mișto de mine toată seara

De la 18:30 la 23:00, oamenii au făcut glume pe seama mea.

La început, întrebau foarte multe și erau curioși să înțeleagă ce se întâmplă. După ce, într-un final, le-am explicat, au început să facă glume pe seama mea.

De asemenea, m-am simțit ca și cum aș fi fost în centrul atenției, aceasta fiind o senzație foarte puternică.

A doua zi a experimentului

După ce am ajuns acasă la sfârșitul primei zile, am șters pătratul de pe frunte și m-am dus să dorm.

A doua zi, dimineața, am observat că pătratul era acolo. A stat pe fruntea mea prea mult timp (peste 8 ore) și s-a impregnat în piele. Acum, când scriu acest articol, încă îl mai pot observa – este a 3-a zi și nu mi-am mai desenat nimic pe frunte după prima încercare.

În jurul orei 14, m-am întâlnit cu o prietenă care voia să îmi ia un interviu privind experiența mea cu scrisul. Desigur, pătratul nu era atât de vizibil ca în prima zi. Însă după ce m-a privit puțin mai bine, m-a întrebat dacă am o ștampilă pe frunte.

Concluzii pe care le-am adunat în urma experimentului:

  • Oamenii vor considera că ești un ciudat însă nu vor știi ce să creadă cu adevărat despre ceea ce faci;
  • Dacă ai făcut ceva ciudat înainte de experiment, nu vei simți prea multă presiune din partea celorlalți;
  • Nu împărtăși imediat cu ceilalți că faci un experiment – lasă-i să ghicească și joacă-te puțin cu mintea lor;
  • Dacă acesta este primul lucru ciudat pe care îl faci, tratează pătratul precum o ștampilă sau un nou accesoriu.