Societatea ne spune că așteptările nu-s bune și că nu e bine să ai așteptări. Atunci când mergi la psiholog sau psihoterapeut, sunt șanse mari să ți se spună același lucru.

Mereu auzi că așteptările nu-s bune, însă nimeni nu îți spune cum să renunți definitiv la așteptări. Asta pentru că nu ai cum. Să renunți definitiv la așteptări înseamnă să fii detașat de tot ce se întâmplă în jurul tău. Însă detașarea completă e fantastic de dificilă pentru că ar însemna să îți trăiești viața fără implicare emoțională în lucrurile din viața ta. Iar acest lucru necesită o înțelegere foarte profundă a ceea ce se întâmplă în jurul tău.

În schimb, dacă tot e atât de dificil (spre imposibil) să faci așteptările să dispară complet, poate că ar trebui să nu mai arunci cu pietre în ele și să încerci să înțelegi cum așteptările te ajută.

Consider că așteptările sunt importante și că, chiar dacă sunt neplăcute, există lucruri valoroase în ele. Și îți voi vorbi despre lucrurile ăstea imediat. Însă până atunci, mi-ar plăcea să îți ofer o situație ipotetică pentru a ilustra de ce așteptările vor fi mereu prezente în viața ta.

Imaginează-ți că Andrei îți da un telefon și îți spune că e important să vă întâlniți mâine, la ora 14:00, la cafeneaua X, pentru a discuta despre ceva important pentru Andrei.

Cine e Andrei? Oricine vrei tu. Poate să fie un prieten. Poate să fie fratele tău, cu care nu ai mai vorbit de 4 ani. Poate să fie profesorul de la facultate sau colegul de la locul de muncă. Nu are relevanță.

Din momentul în care accepți să te implici și îi spui lui Andrei că te vei întâlni cu el, ai așteptarea ca Andrei să apară mâine, la ora 14:00, la cafeneaua X. Însă Andrei nu apare.

Și începi să te superi și să te frustrezi. Ai avut încredere că Andrei o să apară pentru că, până la urmă, era important pentru el. Însă Andrei nu a apărut, iar așteptările tale (care au fost create de Andrei și asupra cărora controlul tău e foarte mic), au fost date peste cap.

Da, poți să rămâi calm și să zici „asta e, poate că nu a putut ajunge și poate că a intervenit ceva”. Iar apoi să îl suni și să vezi exact ce s-a întâmplat. Însă foarte puțini oameni fac asta – extrem de puțini. De cele mai multe ori, frustrarea a început să apară din momentul în care ai înțeles că Andrei întârzie, și s-a manifestat atunci când ai înțeles că Andrei nu o să vină.

Așteptările sunt importante

Așteptările nu sunt cel mai sănătos lucru pe care îl poți avea în viața ta, însă sunt importante.

Imaginează-ți că vrei să alergi un maraton. Alergarea unul maraton presupune alergarea a 42 de kilometri, într-un timp limită, adesea de 6 ore. Dacă tu nu-ți setezi așteptarea că vei alerga cei 42 de kilometri, în mod sigur te vei opri după 20 de kilometri. Dacă tu nu-ți setezi așteptarea că vei alerga cei 42 de kilometri, antrenamentul tău va fi unul slab și probabil vei renunța la dorința de a finaliza un maraton.

Da, la capătul celălalt al așteptărilor se află renunțarea.

Dacă nu ai așteptări cu privire la viața ta și nu își dorești nimic de la ea, vei renunța la a mai trăi.

Am avut un prieten care și-a dorit să se detașeze complet de tot. Și s-a detașat atât de mult încât nu mai făcea nimic cu viața lui, ci doar plutea la suprafață. Ajunsese să îmi sugereze că ar trebui să fac lucruri pentru că eu sunt pasionat de dezvoltare personală, lucruri pe care și el ar fi vrut să le facă înainte să renunțe la el. Și a ajuns acolo pentru că a avut atât de multe așteptări care nu au fost îndeplinite încât a ajuns foarte dezamăgit – atât de dezamăgit încât a renunțat.

Însă dincolo de dezamăgiri, așteptările sunt importante.

Atunci când te aștepți ca ceva să se întâmple, depui efort în direcția lucrului respectiv. Și chiar dacă la sfârșitul experienței așteptările au rămas tot așteptări, efortul pe care tu l-ai depus te-a ajutat să te dezvolți.

De fapt, dacă reușești să îți ții în frâu dezamăgirile, așteptările tale vor fi o parte importantă a dezvoltării tale.

Ce e neplăcut la așteptări și cum să găsești valoare în ele

Așa cum probabil ai ghicit, partea neplăcută a așteptărilor sunt dezamăgirile.

În exemplul de mai devreme, ești dezamăgit de Andrei că acesta nu a venit la întâlnirea pe care el o solicitase. Dacă, în acel moment, lași dezamăgirea să preia controlul, vei renunța la a mai oferi ajutor oamenilor.

În exemplul cu maratonul, în caz că nu finalizezi maratonul în timpul propus (și nu primești medalia), în cazul în care lași dezamăgirea să preia controlul, vei renunța la a mai participa la maratoane.

Și poate te gândești că tu vrei să stai în zona ta de confort, pentru că ai fost dezamăgit de prea multe ori și că nu mai ai chef să simți aceleași dezamăgiri de acum înainte.

Ei bine, poate că e momentul să te maturizezi puțin.

În viața asta, pe care ai ales să n-o mai trăiești, dezamăgirile sunt mai bune decât sentimentul de care ai parte când ajungi să renunți la tine. Când renunți la tine și nu mai trăiești, din momentul ăla și până când mori, o să începi să simți gustul regretului.

Vei regreta că nu ai călătorit mai des. Vei regreta că ai renunțat să ajuți oameni, chiar dacă iubeai să faci asta. Vei regreta că nu ai încercat încă o dată să îți transformi pasiunea într-un business, după ce încercasei deja timp de 3 ani. Vei regreta…

Așadar, ce alegi?

Alegi să fii dezamăgit sau să regreți?

Eu am ales să continui să mă îndrept către așteptările mele și să fiu dezamăgit că viziunea mea idealistă nu se pupă cu felul în care societatea vrea ca eu să-mi trăiesc viața. Și aș alege să am parte de dezamăgiri în fiecare zi chiar dacă dezamăgirile ăstea mă fac depresiv, decât să aleg să mă opresc și apoi să regret că nu am continuat să încerc să fac lucrurile pe care mi le-am propus.