Cei care gândesc prea mult nu sunt orientați către a pune lucrurile în practică. Cei care nu se gândesc deloc sunt mai puțin orientați către a avea un plan și nu știu încotro merg. Gândirea excesivă este bună sau rea?

Dacă crezi că gândirea excesivă (overthinkingul) este rea, este posibil să ai dreptate. Dar este întotdeauna rea? Este gândirea excesivă ceva ce ar trebui să încerci să scoți din viața ta pentru totdeauna sau ar trebui să înveți s-o vezi ca pe un instrument și să știi când s-o folosești?

Gândirea excesivă nu este rea, dar felul în care suntem învățați despre gândirea excesivă vine cu mult ghidaj eronat.

„Nu ar trebui să gândești – ar trebui să faci!” – ți se pare familiar? Face parte din majoritatea discursurilor motivaționale și scopul acestui îndemn este de a-i împinge pe cei care amână prea mult. Dar ce se întâmplă cu cei care nu amână – acestora nu le este de folos procesul gândirii excesive?

Gândirea excesivă este bună dacă știi cum și unde să o faci

A gândi prea mult înseamnă a avea o idee și a te asigura că o înțelegi din toate punctele de vedere. Dar nu înseamnă că atunci când gândești prea mult nu mai faci nimic.

Gândirea excesivă este un proces conectat la a face și, atunci când înțelegi acest lucru, nu mai amâni niciodată. Vezi tu, când vei putea înțelege profund lucrurile care sunt legate de tine sau de acțiunile tale, vei putea merge chiar mai departe decât până acum.

De exemplu, să presupunem că vrei să schimbi ceva la tine. Să presupunem că vrei să înveți cum să spui „nu” mai des. Te cunoști pe tine însuți destul de bine și știi, din experiențele tale din trecut, că nu ești capabil să spui „nu”, mai ales prietenilor tăi cei mai apropiați. Dar de ce?

Și odată cu încercarea înțelegerii acestui „de ce?” vine o mulțime de gândire excesivă.

Din nou, gândirea excesivă este un proces și ar trebui tratat ca un proces. Când încerci să îți dai seama de ce nu poți spune „nu” prietenilor tăi, procesul îți poate cere să petreci câteva ore (pe parcursul unei săptămâni) și să te gândești la asta. Dar dacă te gândești la asta, amâni.

Prin urmare, care sunt lucrurile pe care le poți face pentru a te asigura că îți schimbi gândirea excesivă într-un proces conectat la a face?

4 lucruri de făcut atunci când te confrunți cu gândirea excesivă

1. Setează un subiect

Gândirea excesivă este nocivă dacă îți lași mintea să se gândească la orice subiect, la întâmplare.

În schimb, poți limita procesul de gândire la un singur subiect. De exemplu, cel menționat anterior: cum să spui „nu” mai des.

În general, atunci când oamenii se gândesc prea mult, se întâmplă deoarece au îndoieli și frici. Și nu avem doar o singură îndoială sau frică, ceea ce înseamnă că mintea noastră va începe să abordeze mai multe subiecte în același timp și va face ca gândirea excesivă să fie doar o pierdere de timp.

Dacă îți lași mintea să jongleze cu diferite subiecte, nu vei putea săpa după mai multe informații.

Este ca și cum ai încerca să construiești trei proiecte în același timp în loc de unul. În loc să îți concentrezi toată energia pe un singur subiect, te vei concentra asupra tuturor. Și vei ajunge doar să gândești, fără nicio acțiune legată de asta.

2. Ia notițe

Gândirea excesivă nu este altceva decât un proces de căutare a informațiilor. Cu cât sapi mai mult, cu atât vei afla mai multe. Dar nu vei putea să îți amintești totul. Și dacă nu îți amintești ce ai gândit, este ca și cum ai investi 1000 de lei în niște acțiuni și ai rămâne doar cu o mică parte din această sumă.

Pentru că este imposibil să îți amintești toate gândurile pe care le ai atunci când te gândești prea mult, este important să iei notițe.

Asigură-te că notezi totul și apoi structurează-ți gândurile astfel încât să devină relevante pentru pașii tăi de acțiune.

3. Nu te judeca

Aceasta este una dintre cele mai mari greșeli pe care oamenii le fac atunci când își analizează viața.

După ce termini procesul de gândire excesivă, vei avea în față o listă de gânduri (fie ele mari sau mici) și aceste gânduri vor fi strâns legate de viața ta.

Când le citești, nu le judeca. A judeca modul în care gândești înseamnă să te pedepsești. În cazul în care nu ești capabil să spui „nu” prietenilor tăi, crezând despre tine că ești un idiot, nu va face lucrurile mai bune.

Ia-ți gândurile așa cum sunt, nu așa cum crezi că ar trebui să fie. Acceptă faptul că trebuie să le schimbi și fii fericit că ai ajuns la un punct în care ești conștient de gândurile tale și de procesul tău de gândire.

4. Reformulează-ți gândurile

Acesta va fi unul dintre cele mai dificile lucruri pe care va trebui să le faci.

Să presupunem că ai notat un gând precum: „Nu pot să spun „nu” prietenilor mei, pentru că ne-am ajutat întotdeauna reciproc”.

Este foarte greu să schimbi un astfel de gând, deoarece, în primul rând, va trebui să-l reformulezi. Și reformularea este dificilă, deoarece gândul poate fi cât se poate de adevărat. Este uimitor să ai prieteni care să fie acolo pentru tine.

În acest caz, reformularea gândului ar trebui să ducă către ceva de genul: „Știu că prietenii mei sunt întotdeauna acolo pentru mine, dar trebuie să spun „nu” mai des pentru că [adaugă-motiv-aici]”.

Apoi, depinde de tine să știi cu adevărat de ce vrei să spui mai des „nu” oamenilor.

Și mai mult, în acest caz, te va ajuta foarte mult să ai o listă de activități pe care le ai în viața ta și să le consideri pe unele cu adevărat importante. Acele activități care sunt considerate cu adevărat importante nu vor fi întrerupte, oricât de mult ar avea prietenii tăi nevoie de tine.

După ce îți reformulezi gândurile, nu înseamnă că aceste gânduri sunt integrate în modul tău de gândire.

Procesul doar te va face conștient că gândurile tale ar trebui să fie diferite și că pot fi diferite. Dar cel mai greu va fi de fapt să gândești așa involuntar – acest lucru va veni doar cu practica.

Gândirea excesivă ucide spontaneitatea

În timp ce gândirea excesivă poate fi foarte bună pentru a înțelege cum funcționează lucrurile, există câteva direcții în care gândirea excesivă are zero beneficii și una din ele este spontaneitatea.

(din dexonline.ro) SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neașteptate. Care acționează cu promptitudine. Care nu este conștient.

Spontaneitatea se află la polul opus al gândirii. Când ești spontan, nu gândești, ci acționezi pe baza instinctului tău.

Dar asta nu înseamnă că nu ar trebui să abordezi gândirea excesivă.

Dacă te gândești prea mult și gândurile tale nu sunt urmate de o acțiune, nu vei înțelege ce este gândirea excesivă și nu vei putea folosi acest instrument la potențialul său maxim.

În felul acesta, gândirea excesivă nu va mai fi doar un mod de a pierde timpul, ci un instrument care te va ajuta să îți analizezi viața.