Fericirea este acest lucru prețios. Cu toții căutăm fericirea și este atât de prețioasă, încât uneori o dorim cu disperare.

Cum se face că în procesul de căutare a fericirii, doar câțiva o găsesc? Cum se face că atunci când cauți fericirea, nu știi cu adevărat de unde să începi? Și, mai important, cum se face că atunci când în final ești fericit, de cele mai multe ori nu este ceea ce te așteptai?

Fericirea pe care o cauți nu este fericirea ta

Unii oameni spun că vor fi fericiți când vor deveni cel mai bun avocat din oraș. Înlocuiește „avocat” cu orice alt job și înlocuiește „oraș” cu orice alt loc. Cel mai bun programator al companiei. Cel mai bun scriitor din lume. Cel mai bun medic din familie.

S-ar putea să spui că problema pornește de la „a fi cel mai bun”, deoarece așteptările sunt prea mari. Dar, la fel de mult, standardul fericirii ar putea avea legătură cu a-ți termina studiile, care nu are nimic de-a face cu a fi cel mai bun.

Când îți setezi un astfel de obiectiv și îl conectezi la nivelul tău de fericire, vei eșua din două motive:

1. Acest obiectiv nu este al tău
2. Fericirea nu are legătură cu nimic și este un concept creat de societate

Le voi lua pe rând.

1. Scopul pe care ți l-ai propus, de cele mai multe ori, nu este al tău

S-ar putea să spui că vrei să îți termini studiile și să ai o diplomă în domeniul medical, dar în majoritatea cazurilor, nu asta vrei cu adevărat.

Este ceva ce părinții tăi au adăugat treptat în mintea ta, pentru că vor să fii medic. Și vor să fii medic pentru că li s-a spus că este minunat să fii medic. Nici ei nu-și doresc cu adevărat asta, dar a fost adăugat treptat în mintea lor (cel mai probabil) de către părinți și societate.

Tot ceea ce ne dorim în această viață este influențat de ceilalți. Și când vine vorba de decizii mari de viață, acele decizii de viață sunt cel mai probabil influențate de părinți în moduri care nu pot părea reale la început.

Vezi tu, informațiile pe care le ai chiar acum (ce faci, modul în care faci ceea ce faci – de exemplu, ce vorbești și felul în care vorbești) provin de la părinți.

Așadar, în prezent folosești informații vechi de câțiva zeci de ani. Nu îți face griji, în unele cazuri, informațiile sunt încă în regulă. Dar vei începe să-ți faci griji când îți dai seama că părinții tăi au învățat aceleași lucruri de la părinții lor (bunicii tăi). Și mai rău, când bunicii tăi au învățat-o de la părinți și acum ai o informație care poate fi mai veche de o sută de ani.

Pentru a încheia acest prim punct, majoritatea obiectivelor pe care ni le propunem nu au nimic de-a face cu ceea ce ne dorim, deoarece informațiile pe care le avem nu sunt ale noastre și nici măcar nu ne ajută – pentru că sunt prea vechi.

Dacă vrei să faci ceva în acest sens, începe să pui la îndoială totul și să înveți din nou totul. Va fi greu – atât de greu că îți vei dori să renunți cât mai repede.

2. Fericirea nu este legată de nimic – nu există

Cum te aștepți să fii fericit dacă fericirea nu este ceva real?

Căutarea fericirii este ceva ce ai învățat de la părinți, prieteni, profesori și, practic, întreaga societate și ți s-a spus că fericirea este acest loc în care totul este frumos.

Fericirea este doar o emoție și când o vei atinge, o vei avea doar câteva secunde sau minute. Este valabil pentru orice altă emoție.

Și pentru că încercăm atât de mult să găsim această emoție, mereu irosim energie și ajungem într-un loc în care frustrarea este mai prezentă decât fericirea. Dacă așa stau lucrurile, de ce trăim o astfel de luptă doar pentru a urmări o emoție?

Pentru că am fost învățați că avem o nevoie exagerată de această emoție. Și fără ea, viața noastră nu are un scop.

„Nu vei fi niciodată fericit!”

Probabil că această propoziție te înspăimântă. Cu cât această propoziție îți generează mai multă teamă în minte, cu atât este mai puternică credința că trebuie să fii fericit. Dar este doar o iluzie – fericirea nu există.

Da, toți simțim ceva, dar nu ar trebui să pui o etichetă pe emoțiile tale. De îndată ce ai oferit un nume pentru ceea ce simți, nu mai simți acea emoție. Gândurile tale legate de ceea ce simți vor crea o altă emoție și ceea ce ai simțit la început va dispărea.

La urma urmei, nu gândești emoții – simți emoții.

Așadar, poți observa cum stau lucrurile? Probabil că ești fericit de cele mai multe ori, dar nu îți dai voie să te simți fericit pentru că începi să te gândești la fericire în termenii societății și înlocuiești ceea ce simți cu ceea ce societatea ți-a spus că ar trebui să simți.

Nu căuta ceva care nu este real

Fericirea nu ar trebui să facă parte din viața ta.

În schimb, ar trebui să încerci să îți construiești un stil de viață în care să te simți mulțumit de stilul de viață pe care îl construiești. Sper că asta are sens pentru tine.

Amintește-ți că viața este dificilă pentru toată lumea, dar depinde de tine să decizi dacă mergi înainte sau continui să te lupți cu obstacolele din trecutul tău. Rămâi puternic și păstrează-ți optimismul.