Am început să scriu în 2009, dar abia în 2016, când am scris și publicat prima mea carte, mi-am dat seama cu adevărat că scrisul este ceva ce vreau să fac mulți ani … poate pentru tot restul vieții mele. Dar atingerea visului nu a fost niciodată ușoară.

Îmi amintesc că, în 2009, am avut un blog pe internet unde scriam sub un nume anonim. Doar câteva persoane apropiate știau că eu sunt autorul și păreau să aprecieze ceea ce scriam pentru că citeau și comentau articolele respective.

În 2012 am luat decizia de a schimba puțin lucrurile și am renunțat la anonimat. Asta m-a ajutat să-mi tipăresc prima carte, patru ani mai târziu, cu ajutorul comunității din jurul meu, fără a investi un ban.

Dar ăsta n-a fost singurul beneficiu. Mi-am îmbunătățit abilitățile de scriere și de gândire. Mai mult, mi-am demonstrat că pot să-mi trăiesc viața altfel decât într-un loc de muncă de la 9 și 5, așa cum societatea ne încurajează pe toți să trăim.

Societatea ne va spune să facem multe lucruri care nu au nicio legătură cu atingerea visului

Societatea mi-a spus că este foarte greu (aproape imposibil) să fac ceea ce îmi place și să trăiesc din asta. Și am văzut-o peste tot.

Am văzut-o în mine și în dorința mea de a scrie și de a-mi câștiga existența din asta. Am văzut-o la alții și în dorințele lor de a dansa, de a picta, de a face muzică, de a crea lucruri făcute manual și de a-și câștiga existența din asta. Dar, din păcate, am văzut-o și la cei care nu au reușit și au spus altora că nu este posibil.

Când am înaintat către atingerea visului meu de a avea un venit financiar din scris, mi-am setat multe obiective mici pe care să le depășesc. Pe unele am reușit să le depășesc; la altele încă lucrez. Și voi menționa câte unul din fiecare.

Întotdeauna am crezut că există un lucru la care nu sunt prea priceput, iar ăsta-i găsirea clienților care să mă plătească pentru ceea ce fac cel mai bine. Dar nu este atât de simplu pe cât pare. Sunt un idealist și am privit întotdeauna lucrurile diferit – de multe ori tind să văd lucrurile diferit decât sunt. Mă uit la oameni și văd potențialul; un potențial pe care atunci când îl împărtășesc cu acei oameni, ei mă privesc de parcă aș fi un ciudat care doar își imaginează lucruri. Deși această abilitate poate fi utilă în domenii precum inovația și dezvoltarea, nu este deloc benefică atunci când vine vorba de un proces simplu de comunicare. Există multe momente în care, de exemplu, le spun oamenilor că lucrurile se pot îmbunătăți și refuză să le vadă, deoarece sunt limitați de experiențele lor din trecut și de modul în care societatea i-a dezvoltat. Ăsta-i motivul pentru care am avut dificultăți în comunicarea cu alte persoane și cred în continuare că găsirea clienților potriviți este un obstacol. Dar lucrez la asta.

La polul opus, pot spune că printarea primei mele cărți este unul dintre lucrurile pe care mi le-am dorit și care s-au întâmplat. Dar după ce am printat prima mea carte în 2016, cu ajutorul comunității mele, multe lucruri s-au schimbat. Comunitatea respectivă nu mai este activă, deoarece m-am schimbat și am început să vreau alte lucruri. Și mi-au trebuit alți trei ani pentru a ajunge la un punct în care am reușit să-mi printez cărțile scrise, fiecare în 250 de exemplare pe care le voi livra în următorii doi sau trei ani.

Atingerea visului nu a fost deloc simplă – a fost un mare efort

Înainte de toate, a fost un efort financiar de 5000 de euro. Dar am crezut întotdeauna că, atâta timp cât fac o investiție financiară care va ajuta mai mulți oameni, nu doar pe mine, banii se vor întoarce.

Mai mult decât atât, a fost un efort emoțional.

În ultimii ani, am întâmpinat multe obstacole din partea altor oameni. Când am început să lucrez de acasă, în 2013, alții îmi spuneau că nu ar trebui să fac asta – că ar trebui să-mi termin studiile și să găsesc un loc de muncă full-time. Majoritatea acestor persoane sunt acum freelanceri (și nu au un loc de muncă de la 9 la 5) sau sunt antreprenori. La un moment dat, am avut un mentor și chiar dacă ajutorul lui a fost uimitor în anumite domenii (cum ar fi public speaking, dezvoltare personală și multe altele), el a insistat întotdeauna că ar trebui să găsesc un loc de muncă de la 9 la 5 și „să fac ce fac toți ceilalți”. Cu siguranță am fost încurajat, dar este ciudat cum ajungi într-un punct în care te întrebi dacă cei care au fost prezenți în viața ta pentru mulți ani sunt cei care ar trebui să fie o parte importantă a restului vieții tale.

Investiția financiară în tipărirea acestor cărți a fost un efort emoțional deoarece a trebuit să am curajul să urmăresc ceea ce vreau, indiferent de recomandările pe care le-am primit de la oameni care sunt importanți pentru mine.

Sper ca tu, cel care citești acest mesaj, să iei în considerare următoarele două lucruri:

1) Dacă ai un vis și dorești ca visul respectiv să devină parte a realității tale, continuă și nu te opri până nu-l vei realiza. Te încurajez să continui, indiferent de visul pe care l-ai avea, să ți-l asumi și să continui să visezi pragmatic. Ești singura persoană care poate lua decizia de a se opri. Ceilalți doar îți recomandă lucruri.

2) Dacă te afli într-o situație în care cineva apropiat are un vis, nu le recomanda un drum diferit. În caz că nu îi poți susține, fii neutru. Nu îi vei ajuta dacă le recomanzi ceva diferit de ceea ce își doresc. Și, cel mai probabil, te vor scoate din viața lor.