Published On: 17/06/20175.1 min read

Este dificil să mă detașez pentru că mereu sunt în căutare de oportunități.

Întotdeauna mi-am dorit să fac mai multe și mai bine. Și ai putea spune că nu e nimic greșit la asta. Ei bine, nu este. Sau cel puțin așa cred.

Însă cu cât fac mai multe, cu atât pot să controlez mai bine ce se întâmplă în viața mea. Cu cât planific mai mult, cu atât mai puține lucruri vor putea intra în viața mea. Și atunci când ajung în punctul în care nu mai am spațiu disponibil în viața mea, cum ajung să mă bucur de experiențele noi?

În ultima perioadă, îmi tot pun întrebarea asta și se simte greșit să am totul în control.

Știu ce fac, știu ce am făcut, și știu ce urmează să fac. Așadar, ce e neexplorat și îmi doresc să explorez? Nu știu, dar în același timp, nu vreau să deschid ușile care-mi apar în cale.

Sunt atât de atașat de zona de confort, încât nu o mai pot vedea și îmi e imposibil să mă detașez

„Atunci când ești pe cale să accelerezi, oprește-te!” este ceea ce îmi tot spun când sunt complet focusat pe a merge înainte, către o direcție specifică.

Noi, ca oameni, credem că știm totul. Iar această iluzie ne oferă ideea că ceea ce facem este ce ar trebui să facem. Așadar, ne grăbim către a face lucrul pe care credem că ar trebui să-l facem.

Însă de cele mai multe ori, rezultatele sunt doar pentru noi, pentru că suntem egoiști și ne pasă mai puțin de ceilalți. Nu vreau ca egoismul să fie parte din viața mea – îmi doresc modestie.

Așa că mă opresc. Și analizez. Și mă gândesc. Și reflectez la ce am făcut și ce urmează să fac. Acesta este procesul meu de meditare. Și îl fac tot timpul pentru că îmi este frică să mă detașez.

Cum ar fi dacă doar aș trăi și… m-aș bucura de viață? Fără să mă stresez pe mine sau pe ceilalți. Fără să acord atenție fiecărui rahat mărunt. Fără să fiu conștient de absolut totul.

Dacă ești în căutarea unor lucruri, acele lucruri care te caută pe tine nu te vor putea găsi

Cu toate că nu am vrut niciodată să fiu bogat, întotdeauna mi-am dorit să lucrez inteligent și să găsesc acei clienți care plătesc mai mult decât decent.

Cu toate că nu am vrut niciodată să fiu popular, întotdeauna mi-am dorit să am prieteni de calitate în jurul meu, care au idei îndrăznețe și care sunt deschiși la minte.

Și am căutat atât de tare lucrurile ăstea însă am cam eșuat în a le găsi. Mă întreb de ce.

Se spune că atunci când lucrezi din greu, îți cele din urmă ajungi să-ți atingi obiectivele. Însă uneori poți să lucrezi de 10 ori mai mult și să nu primești nimic. Uneori, cam așa funcționează viața.

Poate că… forțezi lucrurile prea mult

Înseamnă că muncesc prea mult? Poate.

Însă în același timp cred că apăs aceleași butoane din nou și din nou. De ce? Pentru că îmi e prea frică să mă detașez.

Mă simt ca un șobolan de laborator care știe un șablon pe care îl tot repetă, din nou și din nou, până când ceva e declanșat. Ceva ce îi pune viața în pericol.

Și abia atunci îmi dau seama cât de mare e zona de confort în care mă aflu.

La naiba cu asta! Să fiu mai răbdător!

A fi răbdător nu înseamnă să pierd timpul sau să aștept ca un nebun ca lucrurile să se întâmple.

A fi răbdător este abilitatea de a oferi lucrurilor timp să se manifeste. Însă am acel timp? Și dacă-l am, sunt dispus să îl ofer unor lucruri aleatorii (poate și importante)?

Nu – timpul este al meu și voi folosi fiecare secundă să fac mai mult, să am mai mult, să fiu mai mult. Niciun lucru aleatoriu nu-mi va folosi timpul.

Cum rămâne cu banii? Sunt îndeajuns de importanți?

Ei bine, nu sunt angajat, așa că pentru mine banii sunt un lucru destul de aleatoriu.

În momentul de față am 4 clienți și mi-e bine. Mâine se vor termina proiectele clienților și aceștia nu vor mai avea nevoie de mine, așa că nu îmi va mai fi chiar atât de bine.

Ca să vezi. Lucrul ăsta aleatoriu pare să fie destul de important, dintr-o dată.

Însă încerc să fac bani și sunt atât de concentrat pe a face bani, încât nu văd alte surse de venit. Idiot!

Cum rămâne cu lucrurile pe care le deții? Ce deții?

Relații și lucruri. Iubită și laptop. Prieteni și o casă. Nimic din lucrurile ăstea nu-s ale mele. Mă am doar pe mine și atât.

Dacă sunt conectat la lucrurile din jurul meu, am uneori impresia că le dețin. Însă nu dețin nimic. Sunt atât de absorbit de conexiunea respectivă încât cred că ceva îmi aparține.

Însă îmi este prea frică să mă detașez.

*două mențiuni de făcut la acest articol:

  1. Dacă îți înfrunți temerile, vezi acest discurs TED. Discursul lui Tim este grozav și îți prezintă un exercițiu valoros.
  2. Detașarea nu înseamnă să aștepți un elf magic să îți transforme visurile în realitate. Mâncarea îți va fi întotdeauna oferită, însă nu-ți va băga nimeni în gură – trebuie să-ți folosești mâinile ca să o iei de pe masă.

Cauti modalitati practice prin care sa iti depasesti obstacolele?

Alege o unealtă

♥ Mă numesc David Mitran

Scriu din 2009, iar pe blogul acesta public articole din 2012, având aproape 500 de articole publicate. În 2016 am scris prima carte, iar în 2021 am făcut publice pentru prima dată uneltele create. Lucrez cu oamenii și companiile și mă implic acolo unde sunt prezente obstacole, dezvoltând instrumente și unelte cu care oamenii și companiile să depășească obstacolele de care au parte. Citește mai multe despre mine accesând pagina „Despre”. Urmărește-mă pe instagram @davidtheoptimist.

Hai să ne cunoaștem

Ținem legătura pe e-mail. Completază formularul.

Prenume(Required)
Email
Politică

Fără spam. Îți promit.