Încep articolul de astăzi gândindu-mă la perioada septembrie 2014 – mai 2015.

Îmi stă mintea acolo pentru că în acea perioadă am fost la un curs de actorie care mi-a rămas în minte. Toată experiența respectivă a fost atât de intensă încât încă o simt la fel de puternică, la nivel de amintire.

Mai mult de atât, experiența respectivă a fost atât de puternică încât mi-ar fi plăcut să încerc actoria (teatru sau film) la nivel amator, într-o trupă nonformală. Și, cu toate că au existat câteva încercări cu oamenii din cadrul cursului respectiv, nu a existat nicio finalitate.

Însă, recent, în martie 2017, am văzut pe Facebook un anunț în care niște agenții făceau preselecții pentru un film. Nu cunoșteam regizorul respectiv, sunt pe lângă când vine vorba de film, teatru sau artă. Și ghici ce? M-am dus.

Preselecția presupune să te duci acolo să ți se facă niște poze, astfel încât să îți vadă regizorul moaca. Dacă ești ceea ce consideră el că are nevoie, te contactează apoi și treci prin niște probe.
Ideea este următoarea.

Dacă n-aș fi avut experiența respectivă cu cursul de actorie, în mod sigur nu mi-ar fi plăcut actoria atât de mult. Mai mult de atât, intensitatea experienței respective mi-a dat curajul să mă duc să fac niște amărâte de poze.

Nu știu ce o să se întâmple în continuare. Nu am nicio așteptare, însă am deschis o ușă.

La fel de bine puteam să stau acasă, însă am ales să încerc să fiu unul din lucrurile care aș putea fi.

Alergătorul care a ajuns contabil

Scriind articolul, îmi sare mintea către un ultramaratonist care, pentru o bună perioadă din viața lui, a fost contabil.

Dean Karnazes este ultramaratonistul care la vârsta de 15 ani a renunțat la visul tău de a deveni atlet. Cauza? Antrenorul său.

Au urmat 15 ani de pauză în care a devenit contabil și s-a îndepărtat, puțin câte puțin, de visul său.

Desigur, a reușit să stabilească recorduri, însă a trăit 15 ani făcând ceva total opus visului său. Unul din recordurile sale este alergarea a 580 de km fără oprire.

Însă, oricât de neplăcută ar fi fost situația respectivă, a deschis ușa contabilității și a urmat-o pentru 15 ani. Dacă nu o deschidea, putea să rămână în domeniul atletismului. Sau, mai rău, putea să nu facă nimic.

Orice ai face, deschide o ușă

Altfel spus, caută experiențe.

Caută experiențe care să te ajute să te descoperi. Încearcă!

Caută experiențe care să te ajute să te dezvolți. Încearcă!

Caută experiențe care să te ajute să îți atingi visurile. Încearcă!

Caută experiențe și încearcă.

Nu sunt fericit; nu am bani; nu am prieteni

Dacă în ultima perioadă ai venit la mine și mi-ai spus asta, atunci să știi că am scris articolul acesta pentru tine.

M-am uitat la toți oamenii care mi-au spus că nu au sau că nu sunt. M-am uitat la mine în momentele în care am spus asta. Am observat că toți avem același lucru în comun.

Incapacitatea de acțiune.

În fiecare din cazurile de mai sus (fericire, bani, relații) lipsește pasul acțiunii.

Este irelevant cum ai ajuns să nu le mai ai. Relevant este ceea ce faci pentru a le recăpăta sau pentru a crea unele noi.

Așadar, sfatul meu este să nu te mai gândești (pentru că știu că o faci prea mult) la ceea ce lipsește.

În schimb, gândește-te la lucrurile pe care ți le dorești și gândește pași specifici către acele lucruri. În fiecare zi investește 10 minute în atingerea obiectivelor tale – obținerea lucrurilor pe care ți le dorești.

Vei spune că 10 minute sunt prea puține. Din nou, încetează să gândești și încearcă. Încearcă să investești 10 minute în fiecare zi pentru un an de zile, iar apoi vino și spune-mi că nu ai niciun rezultat.

Sunt sigur că vei avea rezultate formidabile.

Încearcă. De fapt (dacă stai bine să te gândești – iar de data aceasta este important să te gândești) nu ai nimic de pierdut.

Încearcă!

Fii persoana care ar trebui să fii.