Prima provocare de care am avut parte a fost la 17 ani, când a trebuit să vorbesc cu tipa aia de care eram îndrăgostit. Și atunci am învățat ce înseamnă frica de a fi respins și am simțit pe propria piele efectele acesteia. Pe tine te fac provocările mai inteligent?

Mai târziu, am avut parte de încă o frică, când a trebuit să vorbesc în fața oamenilor și aveam impresia că am uitat tot ce trebuia să spun și că îmi judecau fiecare cuvânt.

Apoi, am înțeles ce înseamnă durerea teribilă de oase și de mușchi, pentru că m-am încăpățânat ca un nebun să alerg niște maratoane. Iar anul trecut am terminat o alergare de 64 km pe Transfăgărășan.

Provocări au mai fost și altele, însă indiferent care ar fi provocarea la care aș face referire, am avut parte mereu de lucruri pe care să le învăț, lucruri care să mă dezvolte și care să mă ajute să capăt noi perspective.

3 argumente pentru care provocările te fac mai inteligent

Primul: Încredere nelimitată și inepuizabilă în propriile forțe

Știi cum m-am simțit când am terminat alergarea de 64 de km de pe Transfăgărășan? Ca și cum, dacă mă duceam și alergam un maraton, adică 42 de km, oriunde pe planeta asta, mi s-ar fi părut floare la ureche. M-am simțit cel mai puternic om și am știut că din momentul ăla pot să fac absolut orice.

Mi-a dat peste cap perspectivele despre tot ce credeam și înțelegeam. M-a făcut să conștientizez că pot face foarte multe, atât timp cât îmi doresc să le fac.

Tot momentul ăla de o secundă, în care am terminat cei 64 de km și am trecut de linia de finish, m-a făcut să realizez că sunt cu adevărat în stare de multe. Mi-a oferit încrederea în mine de care aveam nevoie, m-a făcut să cred că sunt în stare.

Din momentul ăla totul pare basic pentru mine. Absolut totul.

Al doilea: Consolidarea pasiunii și îndrăgirea ei mai mult ca oricând

Dacă mă refer la alte tipuri de provocări, precum vorbitul în public, aici beneficiile sunt la fel de mari, doar că de alt tip.

Prima dată când am vorbit în public, din pură inițiativă, a fost undeva la 19-20 ani. Și am observat o chestie: vorbitul în public are același efect ca alcoolul, numai că efectul se produce instant – creierul ți se blochează și nu mai ești în stare să vorbești deloc.

Din momentul ăla am descoperit că-mi place tare mult cum funcționează creierul și că vreau să aflu mai multe despre asta. Și s-a întâmplat cel mai minunat lucru care se putea întâmpla: toată frica aia de vorbit în fața oamenilor m-a împins și mai mult către pasiunea mea și către subiectul dezvoltare personală, din momentul ăla eu ajungând să aprofundez și mai mult subiectul NLP.

Și uite așa, nu doar că am început să studiez mai mult, dar am ajuns să-mi controlez subconștientul îndeajuns de bine încât să-mi pot atinge obiectivele cu ușurință.

Al treilea: Frica mi-e un bun prieten

Continuând tot cu vorbitul în public, pot spune că am scăpat de una din cele mai mari frustrări ale mele: timiditatea. Odată cu exprimarea mea în fața oamenilor, au apărut momentele de frică enormă. Însă frica asta m-a ajutat să-mi înfrâng timiditatea.

Pe tine când te-a ajutat vreo frică să înfrângi ceva?

Eram atât de timid încât nu eram în stare să leg două cuvinte cu o persoană necunoscută. Acum, la câțiva ani distanță, sunt foarte relaxat în conversațiile pe care le am și îmi place să descopăr oamenii, cu ciudățeniile și dubioșeniile lor.

Și de atunci mă provoc zilnic, iar pentru anul care vine am o listă întreagă de provocări pe care vreau s-o pun în practică, mai ceva ca un ciocoholic care se duce să jefuiască o fabrică de ciocolată. Însă despre toată treaba asta cu provocările anului viitor * revin în luna decembrie.

* dacă dorești să știi care e treaba cu provocările anului viitor, adresează-mi o întrebare.

Tu cât de des te provoci?

Nu zic că trebuie să îți însușești provocările despre care am vorbit mai sus, cu toate că sunt sigur că te vor ajuta. Spun doar că ar trebui să iei zona de confort în care te afli, să dai cu ea de pământ, și să faci ceva nou. Să ai parte de o experiență care să îți schimbe viața.