Prima și prima dată când am auzit de conceptul de crowdfunding a fost undeva în anul 2013, când Ariel își lansa cartea printr-un astfel de concept, pe platforma Creștem Idei, și reușea să strângă de două ori mai multe fonduri decât avea nevoie.

Până atunci, habar n-aveam ce înseamnă crowdfunding și nu știam ce presupune procesul din spate. Am făcut puțin research, am intrat pe site-urile din afară și nu am înțeles mare lucru. Însă am înțeles că dacă ai un proiect și ai nevoie de ajutor, comunitatea din jurul tău te poate ajuta să dai viață proiectului.

La începutul anului acestuia am început să scriu o carte, iar în luna mai cartea era gata. În toată perioada respectivă mă gândeam cum ar fi mai bine să-mi lansez cartea.

Puteam s-o traduc în limba engleză și s-o pun în format digital pe Amazon. Puteam s-o las în limba română și să mă duc cu ea către edituri. Însă, am ales a treia opțiune, și anume crowdfundingul, pentru că erau câteva avantaje care îmi surâdeau.

În cazul în care o traduceam și-o puneam pe Amazon, trebuia s-o marketez și era cam dificil să interacționez cu eventualii cumpărători, fără să depun prea mult efort, pentru că nu aveam un site sau un blog în limba engleză, unde ei să mă poată cunoaște mai bine.

În cazul în care colaboram cu editurile, la mine ajungea doar între 5 și 10% din vânzările cărții, lucru care mi se pare stupid.

Așa că am ales crowdfunding, în mare parte datorită următoarelor motive:

• prin simplul fapt că oamenii s-au implicat înainte ca măcar cartea să fie printată – deci oamenii au dat bani pentru o promisiune pe care le-am făcut-o – m-a făcut să cred că își doresc să afle mai multe despre antreprenoriat și chiar să pună în practică;
• în același timp, în continuarea primului argument, am înțeles că oamenii nu vor doar să afle mai multe despre antreprenoriat, ci vor cartea pe care eu am scris-o despre antreprenoriat, din prezentarea pe care am făcut-o cărții ei văzând valoare sau au găsit un punct comun cu proiectul, lucru care mi-a confirmat că am făcut treabă bună;
• prin abordarea conceptului de crowdfunding am avut acces la o comunitate de oameni care înțeleg crowdfundingul, îl apreciază și se implică, comunitate care s-a tot dezvoltat începând cu anul 2012 – și aici mă refer la comunitatea strânsă în jurul platformei crestemidei.ro.

Ce s-a întâmplat din momentul în care am avut cartea gata și până s-a finalizat campania de crowdfunding?

Imediat cum m-am decis în ce direcție doresc să mă îndrept, i-am contactat pe cei de la Creștem Idei și am cerut câteva informații despre cum ar trebui să arate proiectul.

M-a bucurat tare mult să observ că proiectul lui Ariel încă era pe platformă și puteam să văd cum l-a făcut el, așa că m-am inspirat de acolo.

În principiu, a trebui să am un video de două minute, un text prin care să povestesc cât mai bine despre proiect și niște recompense care să ajungă la donatori. Recompensele obligatorii au trebuit să fie undeva în aproprierea sumelor de 50 și 100 de lei.

A trebuit să am o strategie prin care să strâng cei 3000 de lei

Această strategie a constat în abordarea fiecărui prieten de pe facebook, indiferent cât de apropiat îmi era, și să îi povestesc despre proiect. Am apărut pe blogurile altora (interviu pe blogul lui Laurențiu, articol pe blogul lui Andrei) și am dat share ca un nebun pe social media (Facebook, LinkedIn, Twitter). Am creat o pagină destinată cărții unde am postat citate din carte. Am comunicat cu oamenii din newsletter în mod constant.

Ar fi trebuit să ajung și la radio / TV, dar au intervenit niște probleme și nu s-a mai putut.

De asemenea, aveam de gând să mă folosesc de ziua mea de naștere. Am început campania pe 7 iunie și cei de la Creștem Idei mi-au recomandat să nu aloc mai mult de 60 de zile campaniei.
Cu toate acestea, am alocat 66 de zile, alegând să închei campania pe 11 august, la o zi după ziua mea de naștere.

Însă cei 3000 de lei necesari se strânseseră cu două săptămâni înainte de 11 august, până la sfârșit ajungând la suma de 3111 lei.

Și, în ultimul rând, am avut grijă să am măcar un sponsor. În cartea pe care am scris-o, cei de la CHROOT au fost menționați de câteva ori. I-am contactat, le-am trimis cartea (menționându-le paginile în care ei apar) și au fost de acord să se implice. Partea și mai frumoasă de atât este că parteneriatul cu ei continua, chiar dacă campania de crowdfunding a luat sfârșit.

Imediat după dezvoltarea strategiei, a mai trebuit să fac două lucruri

Trebuia să filmez un video de prezentare. Care era format din două lucruri: faptul că stăteam în fața unei camere video într-un loc mai puțin obișnuit (pe un bloc de 10 etaje) și crearea unui discurs pe care să-l spun în fața camerei.

Mi-a luat 30 de minute să scriu discursul pentru un video de două minute și vreo 4 ore să-l repet. Dacă ți se pare mult sau exagerat de mult, te anunț că a fost foarte puțin. L-aș fi putut face mult mai bine. Până la urmă, videoul de prezentare este primul lucru cu care interacționează potențialii donatori.

Imediat cum am avut discursul, l-am sunat pe Andrei Ursu să mergem să filmăm. A făcut o treabă excelentă atât la filmare cât și la editare.

În cazul în care vrei să dai viață unui proiect prin crowdfunding, uite câteva idei de care să ții cont:

• asigură-te că ești credibil

Eu am blogul de 4 ani, am peste 400 de articole, am un curs și servicii de coaching pe care le ofer. Acestea sunt informații care spun ceva despre mine. Asigură-te că ai ceva care spune ceva despre tine, care te ajută să ai credibilitate. Altfel, s-ar putea ca proiectul tău să nu-ți fie acceptat.

• asigură-te că ai de gând să muncești

Dacă îți setezi că toată campania va dura 40 de zile, atunci în fiecare zi din cele 40 tu va trebui să muncești.

În cazul meu, imediat după ce s-a terminat prima lună, am luat o pauză de o săptămână să văd ce se întâmplă. Voiam să văd dacă apare vreo donație de nicăieri, fără ca eu să mișc un deget.
Ghici ce? Nimic nu s-a întâmplat. A fost o săptămână pierdută.

• cel mai mare efort în dezvoltarea proiectului trebuie să se ducă către videoul de prezentare

Datorită lui, cei care accesează pagina proiectului tău, vor înțelege ce le oferi. Dacă mesajul nu este clar și nu este specific, atunci s-ar putea să-i pierzi. Asigură-te că ceea ce transmiți poate fi înțeles și de un copil de 10 ani.