Azi dimineață m-am trezit fără chef de prea multe. Nu pot spune că nu am fost productiv, însă pot spune că n-am avut chef de alergat și de exerciții. Și creierul meu a știut asta, motiv pentru care a încercat să găsească tot felul de alternative.
De câteva luni, am sport în fiecare săptămână, cam de 3-4 ori pe săptămână. Astăzi în program scria 45 de minute de alergare, 150 abdomene, 60 flotări și 60 exerciții triceps.
De dimineață m-am trezit fără chef, așa că al meu creier a început să gândească.
„David, n-ar fi mai bine să nu alergi tu săptămâna asta cele 4 alergări pe care le ai? Și, în loc de ălea 4, faci doar una, doar că pe o distanță mai mare?”
„Vai, dar ce idee bună ai creierule. Aș putea să alerg o alergare de 120 de minute mâine, în loc să alerg astăzi și în încă alte 3 zile câte 45 minute. Ar fi mult mai bine, nu, creierule?”
„Desigur, David. Și chiar ai putea să mai ai o altă alergare de 20 de minute spre sfârșitul săptămânii.”
„Ai numai idei bune, creierule. Așa o să fac!”
Gândindu-mă la momentul respectiv, îmi dau seama cât de idiot eram.
Adică nu doar că-mi amânam ziua de astăzi de sport, doar că îmi și dădeam ceva mai greu de făcut pe viitor. Și asta doar pentru o senzație de lene cu care m-am trezit.
Așa că m-am trezit relaxat și foarte lejer, cu durere-n cot, pentru că astăzi nu sunt nevoit să-mi mișc curul afară din casă. Se face ora 10 și mă apuc să scriu câteva articole. Am reușit să scriu numai două.
Și pentru că am porit cu lene de dimineață, am continuat cu lene până după prânz, pentru că mai mult de cele două articole n-am scris. Cu toate că am de scris o carte.
Și am avut un scurt moment, de câteva secunde, în care încercam să scriu amărâtul ăsta de articol (al treilea la număr) și nu știam ce. N-aveam nicio idee.
Dacă ești leneș, n-ai chef și nici idei, ce faci?
Nu e prima dată când mi se întâmplă asta. Am mai pățit-o de câteva ori, însă nu de fiecare dată am reușit să remediez problema. Dar mi-am adus aminte că o dată am făcut un lucru care a funcționat.
Așa că, am ieșit să alerg. Eram cu microsoft word deschis, însă l-am ignorat instant, mi-am luat echipamentul de alergat pe mine și am plecat să alerg. N-am făcut nici încălzire și nici n-am așteptat să ajung în părculețul de lângă mine.
Pur și simplu am alergat.
Și m-am întors acasă, mi-am făcut și exercițiile iar acum sunt în momentul în care scriu articolul ăsta.
Îmblânzește-ți creierul!
Cred că mi s-a întâmplat de atât de multe ori să mă mint singur și să îmi ofer argumente bune pentru a nu face ceva, încât aș putea scrie un roman despre asta.
Și partea proastă e că am niște argumente zdravene rău de tot. Din câte ai văzut în conversația de sus (care e pe bune) eram super convins că mi-ar fi mai bine să alerg mai mult în altă zi. Cu condiția de a amâna astăzi.
Acea condiție care mă făcea să amân efortul depus astăzi îmi dădea senzația că ceva mai dificil în altă zi m-ar fi făcut să îl pot face mult mai ușor. Atunci toată fraza asta îmi părea logică. Acum îmi vine să-mi dau pumni în cap.
Însă nu doar că amânam, însă îmi stricam modelarea cognitivă la care lucrez acum.
Mi-am pus în plan să am 12 alergări identice în fiecare lună. Astfel că asta e ultima săptămână în care am alergări de câte 45 de minute. Luna viitoare vor fi de câte 60 de minute și voi crește treptat până când n-o să mai fiu în stare să alerg.
A face același lucru în mod repetat nu-i ușor. Și tocmai de la ideea asta am pornit. Am vrut să intru singur într-o rutină și să o înving. Astăzi era să câștige printr-o alianță cu creierul ăsta fraier.
Dacă ar fi să mă gândesc la niște pași, aceștia ar fi următorii:
- Fă-ți un plan, astfel vei știi direcția în care trebuie să te îndrepți;
- Din momentul în care ai un plan și apare o schimbare, conștientizeaz-o;
- Dacă conștientizezi schimbarea, înseamnă că-ți dai seama ce se întâmplă. Atunci este momentul în care trebuie să analizezi.
Iar analiza aceea poate să te ducă la faptul că ai îmbunătățit planul sau că era necesar să faci o schimbare pentru a-ți atinge obiectivul. Însă, la fel de bine, vei putea observa și neregularitățile. Precum în exemplul meu. Creierul mă minte, dar nu-l mai ascult.
♥ Mă numesc David Mitran
Scriu din 2009, iar pe blogul acesta public articole din 2012, având aproape 500 de articole publicate. În 2016 am scris prima carte, iar în 2021 am făcut publice pentru prima dată uneltele create. Lucrez cu oamenii și companiile și mă implic acolo unde sunt prezente obstacole, dezvoltând instrumente și unelte cu care oamenii și companiile să depășească obstacolele de care au parte. Citește mai multe despre mine accesând pagina „Despre”. Urmărește-mă pe instagram @davidtheoptimist.
Hai să ne cunoaștem
Ți-am pregătit o serie de emailuri în care îți vorbesc despre copilărie, educație și familie, despre sport și sănătate, despre ce am scris și cum am ajuns să scriu, despre marketing, business, public speaking și alte câteva subiecte. Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos.
Fără spam. Îți promit.