Îmi aduc aminte că prima alergare la care am fost s-a întâmplat undeva acum 10 ani, prin luna mai a anului 2005. Însă a fost ceva mai mult de amuzament, decât ceva de care să mă țin de treabă. Însă acum 4 ani m-am apucat, fără să vreau, serios de toată treaba asta cu alergatul și începusem să ies să alerg o dată la două zile, câte 1-2 km. Până când, la un moment dat, undeva acum 2 ani, am făcut pariu cu un prieten că voi termina un maraton, și s-a și întâmplat. Uite aici articolul cu povestea. De data aceasta sunt 64 km pe Transfăgărășan.

De când am terminat maratonul respectiv și până în prezent, am observat că tot mai multă lume se apucă de alergat, ceea ce este minunat. Și cu toate că nu știu cum se vede din exterior, pentru că până să termin maratonul habar n-aveam ce e aia alergare, pot să spun cum se vede din interior: e greu!

Poate că din exterior este ceva de genul „wow, super tare, omul ăla aleargă 64 km”, însă ca să pot să ajung să alerg cei 64 km, antrenamentul din spate este de cel puțin câteva sute. Iar antrenamentul efectiv reprezintă numai 10% din toată treaba.

Pe lângă alergat, ai nevoie de echipament, ai nevoie de alimentație corectă, ai nevoie de obiceiuri pozitive pentru că trebuie să fii odihnit, ai nevoie să citești mult și totodată ai nevoie de sfaturi. Experiența altora este extraordinar de importantă pentru ceea ce urmează să faci.

Și cel mai important, ai nevoie de o pregătire psihică extraordinar de bine pusă la punct. Mai ales dacă ești la început, vei alerga 50% cu picioarele și 50% cu mintea. Poate chiar mai mult cu mintea.

Uite încă un lucru care nu se vede din afară. Și n-o spun ca să mă plâng, pentru că din moment ce fac asta, o fac cu zâmbetul pe buze. Alergarea presupune cheltuieli, până la urmă este o pasiune. Nu-i la fel de scumpă ca fotografia, însă niște bănuți tot îi investești, iar pentru primul maraton știu că am investit vreo 300-500 lei în echipament, 200 lei în taxa de participare și încă vreo 200-300 lei drumul până la București și înapoi + mâncare și altele.

Și dacă la toată această ecuație mai adaug și accidentările din timpul antrenamentului, atunci s-ar putea să te sperii și să nici nu mai îndrăznești să alergi. Însă n-o să detaliez asta.

Dacă ar fi să alerg 64 km fără să se întâmple nimic, păi nu aș alerga, nici măcar pe un traseu așa de frumos precum cel de pe Transfăgărășan. Probabil aș alerga o dată la 2 zile câte 5-10 km și aia ar fi, cât să-mi mențin corpul activ. Însă am ajuns să n-o mai fac atât de mult pentru mine.

Cu ce mă aleg eu după tot efortul fizic, mental cât și financiar?

Nu cu atât de multe precum îți imaginezi. Beneficiile mele sunt următoarele: motivație pentru alergare, un stil de viață sănătos și o experiență de neuitat. Însă mai am un parte de un beneficiu extraordinar, și cred că d-asta tot continui să alerg. Este vorba de mulțumirea sufletească, știind că pot să-i ajut și pe alții prin prisma faptului că alerg.

Cei 64 km de pe Transfăgărășan nu vor fi la întâmplare, ci vor fi în cadrul Transmaratonului, fiind strângător de fonduri pentru cei de la Școala de Valori.

Oamenii ăștia au foarte multă grijă de noile generații, încât au dezvoltat un proiect specific educației non-formale, care să ajute tinerii să-și descopere și să-și consolideze abilităţi, valori și perspective.

Proiectul dezvoltat de Școala de Valori se numește Excepționalii și am ales să mă implic pentru că educația este unul din lucrurile pe care am pus mereu preț. Și nu, nu mă refer la educația oferită de sistemul de învățământ, pentru că de acel tip de educație am fost dezamăgit. Mă refer la tipul de educație experiențială, care te trece prin pași practici și te dezvoltă în mod activ.

Școala de Valori militează pentru o astfel de educație. Eu sunt alături de ei și încerc, împreună cu tine, să îi ajut. Așadar, putem împreună să punem bazele unei educații non-formale puternice. Eu alerg ca un nebun fiecare din cei 64 km de pe Transfăgărășan, iar tu donezi, o sumă oricât de mică pe platforma Transmaraton, fiecare bănuț donat de către tine ducându-se direct în proiectul Excepționalii și ajutând tinerii să se dezvolte.

Îți mulțumesc tare mult pentru orice DONAȚIE pe care o faci, indiferent că-i de 1 leu, 10 lei, 20 lei sau oricât ar fi ea. De asemenea, și un SHARE la acest articol m-ar ajuta tare mult.