Nu știu cum vedeți voi evoluția și capacitatea noastră de a evolua, însă eu o văd ca pe un lucru minunat ce ne provoacă și ne tot provoacă. Iar aceia care nu reușesc să finalizeze micile provocări ale evoluției rămân în urmă, nu reușesc să se adapteze, și se supără pe faptul că tehnologia le-a luat-o înainte, când de fapt ei nu au ținut pasul cu evoluția.

„A ține pasul” este termenul care descrie cel mai bine efortul pe care noi trebuie să-l depunem pentru a ajunge dintr-un prezent în altul, ambele cu totul diferite. Prezentul de acum nu va fi același cu cel de peste 10, 5 sau chiar 3 ani. Și diferențele vor fi atât minore, cât și majore, în funcție de schimbările din jurul nostru și de schimbările pe care le vom realiza.

Și am două exemple clare în care adaptarea reprezentată de termenul „a ține pasul” a rămas în urmă și s-a ajuns la o mare smiorcăială. Fiecare exemplu cu tabăra lui:

1. Oamenii nu sunt în stare să se adapteze tehnologiei

Probabil ești conștient de felul în care lucrurile evoluează în fiecare secundă, iar cei mai în vârstă dintre noi refuză să țină pasul susținând că este prea greu pentru ei, prea dificil, fără ca măcar să depună un efort.

Văd părinți, oameni trecuți de 50 de ani, însă și coechipieri de generație care pur și simplu privesc cu mai mult negativism decât pozitivism schimbările. Tehnologia este în continuă schimbare, natura este în continuă schimbare, tu ar trebui să fii în continuă schimbare. Schimbările sunt fascinante, așa că de ce să nu încerci să te bucuri câtuși de puțin de ele?

2. Sistemele nu sunt în stare să se adapteze oamenilor

Devenim o specie din ce în ce mai flexibilă, cu o absorbție din ce în ce mai mare de informații, lucru care ne poate face atât mai inteligenți, cât și mai proşti. Însă, oricare ar fi nivelul de inteligență pe care îl dobândim, cert este că suntem în mișcare și că ne îndreptăm spre ceva anume.

Același lucru nu-l pot spune despre sisteme, care rămân neschimbate cu toate că oamenii se schimbă. Sistemul de învățământ este cel mai bun exemplu, care a rămas neschimbat din foarte multe lucruri de vedere. Noroc cu non-formalul care intervine și parcă mai șterge din gustul amar.

Însă, mai presus de aceste două exemple, care consider că pun în lumină incapacitatea de inadaptare, se află un al treilea exemplu, mult mai important decât celelalte două, acela care le influențează pe cele de mai sus.

3. Oamenii nu sunt în stare să se adapteze oamenilor

Sunt de acord că este un lucru extraordinar de dificil, iar dacă nu încercăm ajunge să devină imposibil. Să ne adaptăm unei chestii care se schimbă constant poate fi mai mult decât obositor, însă asta-i situația.

Posibil să fiu ignorant, însă ceea ce urmează să spun este bazat pe ideea că prezentul va fi întotdeauna mai important decât trecut sau viitor. Tot ceea ce facem acum este mai important decât ceea ce a fost și, totodată, mai importat decât ceea ce va fi. Tot ceea ce facem acum, contează. Iar pornind de la această idee, consider că generațiile tinere sunt acele generații importante pentru că ele reprezintă schimbarea.

Și consider cu tărie că generațiile care acum au 40-60 de ani ar trebui să se adapteze la cele de 15-30 de ani, pentru că voi sunteți generațiile cu experiență, care ne puteți învăța atât de multe, însă informația ajunge la noi într-un mod învechit, pe simplul motiv că adaptarea-i dificilă.

Ca să vezi. De parcă ceva de calitate a fost vreodată ușor de obținut.