Ce tip de voce ai? Vocea ta este una bogată și rezonantă, răgușită și groasă sau zgomotoasă și deranjată? Indiferent carea ar fi caracteristicile vocii tale, poți fi sigur că este unică. Și precum două persoane nu pot fi identice din punct de vedere al fizicului, la fel și vocea diferă.

Vocea umană este produsă în urma unei serii complexe de pași care începe cu expirarea aerului din plămâni. Din momentul în care aerul este scos din plămâni, acesta trece prin laringe (cutia vocală) unde este prelucrat pentru a genera sunet. Apoi acest sunet este amplificat și modificat, ajungând să rezoneze prin gât, gură și nas. Iar în final, sunetul capătă forma unor vocale și consoane specifice cu ajutorul mișcării limbii, buzelor, dinților și a cerului gurii.

Vocea produsă în urma acestui proces va afecta în mod sigur succesul discursului tău. O voce de aur este cu siguranță un element cheie, însă marea majoritate a oratorilor faimoși au avut o voce mediocră.

Aspectele vocii tale asupra cărora ar trebui să lucrezi pentru a le controla sunt volumul, tonalitatea, ritmul, pauzele și pronunția.

Volumul vocii

Acum o bună perioadă de timp o voce puternică era esențială pentru un orator. În zilele noastre, amplificarea electronică oferă posibilitatea de a fi auzit în orice cadru chiar și unui orator timid. Însă în cadrul unei clase vei vorbi fără microfon. Iar atunci când o faci asigură-te că îți vei ajusta vocea la acustica încăperii, la numărul de oameni din audiență și la zgomotele externe. Dacă vorbești prea tare, membrii audienței vor considera că ești prea brutal. Dacă vorbești prea încet, atunci nu te vor înțelege.

Ține minte faptul că vocea ta întotdeauna îți va suna mai puternică decât le va suna ascultătorilor tăi. După ce îți începi discursul îndreaptă-ți atenția către cei mai îndepărtați membri ai audienței. Dacă se uită ciudat, se apleacă înspre tine sau încep să devină agitați, atunci înseamnă că trebuie să mărești volumul vocii tale.

Tonalitatea vocii

Cu cât undele vocale vibrează mai rapid, cu atât tonalitatea este mai ridicată; cu cât vibrează mai încet, cu atât tonalitatea este mai joasă. Tonalitatea poate fi distinsă prin sunetele produse de clapele de la începutul și sfârșitul unui pian.

În cadrul unui discurs, tonalitatea poate afecta înțelesul cuvintelor sau sunetelor. Tonalitatea este ceea ce face diferența dintre un „Aha!” triumfal exclamat de un detectiv atunci când descoperă detaliul decisiv deslușirii misterului și „Aha” atunci când află că detaliul nu este deloc relevant pentru cazul său.

Schimbările în tonalitate sunt cunoscute ca inflexiuni. Acestea oferă vocii un luciu, o căldură și vitalitate. Inflexiunile scot în evidență fie faptul că pui o întrebare, fie faptul că afirmi un lucru; fie faptul că ești sarcastic sau faptul că ești sincer. Inflexiunile tale te pot face „să suni” fericit sau supărat, nervos sau liniștit, interesat sau plictisit.

În conversațiile uzuale folosim inflexiunile în mod instinctiv pentru a transmite emoție. Poți să înveți să-ți controlezi inflexiunile prin înregistrarea conversațiilor pe care le ai cu cei din jurul tău și apoi analizarea acestora pentru a produce schimbarea dorită.

Ritmul vocii

Ritmul se referă la viteza cu care o persoană vorbește. De obicei, ritmul este de 120 – 150 de cuvinte pe minut, însă nu există neapărat un ritm eficient în vorbire. Franklin Roosevelt vorbea cu 110 cuvinte pe minut, în timp ce John Kennedy cu 180. În cadrul discursului „I have a dream”, Martin Luther King și-a deschis discursul cu 92 de cuvinte pe minut și a terminat cu 145.

Un ritm eficient al vocii depinde de câteva lucruri diferite – caracteristicile vocale ale vorbitorului, emoția pe care dorește s-o transmită vorbitorul, structura și compoziția audienței, natura ocaziei.

Două greșeli evidente pe care ar trebui să le evităm sunt fie vorbirea atât de lentă încât audiența te va considera plictisitor, fie vorbirea atât de rapidă încât audiența va pierde șirul ideilor tale. Dacă ești la început de drum, atunci tendința ta ar fi să grăbești discursul, din dorința de a fugi din fața oamenilor.

Pentru ambele cazuri, soluția stă în conștientizarea problemei și apoi pe concentrarea rezolvării acesteia. Folosește-te de tehnologie pentru a-ți înregistra discursurile și pentru a observa cât de repede vorbești. Fii foarte atent, în timpul discursului, la ritmul vocii tale.

Pauzele vocale

A învăța când să folosești pauzele este o provocare foarte mare, mai ales pentru oratorii începători. Chiar și un moment de liniște poate părea o eternitate. Însă cu cât capeți mai multă încredere în tine, vei ajunge să-ți dai seama cât de puternice pot fi pauzele.

Dezvoltarea unui simț al organizării temporale este, în mare parte, o problemă de bun simț, iar pe de altă parte, o problemă de experiență. Probabil că nu-ți va reuși din prima, însă continuă să încerci. Totodată, ascultă vorbitorii care au succes și observa care sunt momentele în care aceștia fac pauze.

Punctuația vocii

Cu toții avem momente în care pronunțăm greșit cuvintele. De exemplu, înainte de a trece la paragrafele următoare, citește cu voce tare cuvintele: arctic, portbagaj și proprietar.

Cu siguranță ai făcut o greșeală de punctuație măcar la unul din cele trei cuvinte.

1. arCtic – posibil l-ai pronunțat artic
2. porTbagaj – posibil l-ai pronunțat porbagaj
3. propRietar – posibil l-ai pronunțat propietar

Fiecare cuvânt are parte de trei acțiuni: este citit, este scris și este vorbit.

Problema este că de obicei nu ne dăm seama că nu pronunțăm cum trebuie un cuvânt. Dacă suntem norocoși, ajungem să cunoaștem pronunția corectă a unui cuvânt doar dacă-l auzim la altcineva. Dacă nu suntem norocoși, ajungem să pronunțăm greșit cuvântul în fața unei camere pline de persoane.