Atunci când ești la începutul experienței tale de vorbitor în public, s-ar putea să îți fie de ajutor să înțelegi ce se întâmplă atunci când o persoană discută cu alta. Indiferent care este tipul de discurs implicat în comunicare, sunt 7 elemente care trebuie luate în considerare – oratorul, mesajul, canalul, ascultătorul, feedback-ul, interferențele și situația. În continuare le vom lua pe fiecare în parte și le vom înțelege mai bine.

Cele 7 elemente definitorii în procesul de comunicare al unui discurs

ORATORUL

Procesul de comunicare începe cu oratorul. Dacă ridici telefonul și suni un prieten, acționezi ca un orator. Desigur, vei acționa și ca ascultător din momentul în care prietenul tău vorbește. În vorbitul în public, în marea majoritate a cazurilor îți vei prezenta discursul fără să fii întrerupt.

Succesul tău ca orator depinde de tine – de credibilitatea ta, de cunoștințele pe care le ai asupra subiectului, de cât de mult te-ai pregătit pentru discurs, de maniera în care susții discursul, de sensibilitatea pe care o ai față de audiență și așa mai departe. Însă succesul are nevoie totodată de entuziasm. Nu te poți aștepta ca oamenii să fie interesați de ceea ce tu spui, dacă tu nu ești interesat.

Dacă ești cu adevărat entuziasmat de subiectul pe care îl abordezi, aproape sigur audiența va fi interesată de ceea ce vei spune. Poți învăța toate tehnicile de livrare ale unui discurs, însă înainte de a face asta trebuie să ai ceva de spus, ceva care să trezească în tine entuziasmul.

MESAJUL

Mesajul reprezintă orice un orator comunică către ceilalți. Dacă suni un prieten, ai putea spune „voi întârzia puțin la întâlnirea pe care am stabilit-o”. Acesta este mesajul, însă nu poate fi singurul. Probabil că există un anumit ton în vocea ta ce sugerează ezitare. Mesajul din spate poate fi ceva de genul „nu vreau cu adevărat să ajung la respectiva întâlnire, iar pentru că m-ai forțat voi întârzia oricât de mult voi putea”.

Obiectivul tău în ceea ce privește vorbitul în public este să ai mesajul intenționat livrat ca mesajul pe care vrei de fapt să-l comunici. A ajunge la acest lucru depinde atât de ceea ce vei zice (mesajul verbal) cât și de felul în care îl vei zice (mesajul nonverbal).

A transmite un mesaj verbal de succes necesită muncă. Trebuie să structurezi subiectul pe care vrei să-l abordezi în ceva care să fie adecvat și să-l poți transmite în timpul alocat. Trebuie să cercetezi și să alegi informații care să îți facă discursul clar și convingător. Trebuie să-ți organizezi ideile astfel încât ascultătorii să poată urmări fără să se plictisească. Și trebuie să îți exprimi mesajul în cuvinte care sunt clare, concise, corecte și ușor de înțeles.

Pe lângă mesajul pe care îl transmiți cu ajutorul cuvintelor, vei transmite un mesaj prin tonul vocii, felul în care arăți, gesturi, expresii faciale și contactul vizual. Imaginează-ți că unul din colegii tăi ajunge în fața clasei și începe să vorbească despre bursele studenților. Pe tot parcursului discursului stă doar în spatele pupitrului, face pauze lungi pentru a-și aminti ceea ce are de spus, se holbează la tavan. Mesajul pe care intenționează să-l trimită este „trebuie să facem ceva pentru ca bursele pentru studenți să fie mai accesibile”, când de fapt mesajul transmis este „nu m-am pregătit prea bine pentru acest discurs”. Unul din lucrurile pe care le ai de făcut ca orator este să te asiguri că mesajul nonverbal nu te distrage de la cel verbal.

CANALUL

Canalul reprezintă mijloacele prin care mesajul este comunicat. Atunci când suni un prieten, telefonul este canalul. Vorbitorii în public pot folosi unul sau mai multe canale, fiecare afectând mesajul pe care audiența îl recepționează.

Consideră un discurs făcut de președinte. Discursul este transmis totodată către ceilalți oameni prin radio și televiziune. Pentru radio, mesajul este transmis într-un procent de 100% cu ajutorul vocii președintelui. Pentru televiziune, mesajul este transmis atât cu ajutorul vocii președintelui, cât și prin intermediul imaginii televizate. Oamenii care participă direct la discurs au parte de un canal mult mai direct. Nu doar că îl vor auzi, ci îl și vor vedea, mult mai mult decât cei care îl văd la televizor.

Într-o sală de oratorie, canalul tău este cel mai direct dintre toate pentru că cei care sunt prezenți te vor auzi și vedea fără intervenția anumitor dispozitive electronice.

ASCULTĂTORUL

Ascultătorul este acea persoană care primește mesajul comunicat. Fără un ascultător, nu există comunicare. Atunci când vorbești cu un prieten la telefon, ai un ascultător. Când vorbești în public ai mai mulți ascultători.

Orice spune un vorbitor în public este filtrat prin „cadranul de referință” al ascultătorului, sau mai exact tot ceea ce cunoaște despre subiectul respectiv în urma experienței, obiectivelor, valorilor și atitudinilor sale. Pentru că un orator și un ascultător sunt persoane diferite, acestea nu vor avea niciodată același cadran de referință.

Din cauză oamenii au cadrane de referință diferite, un vorbitor în public trebuie să aibă foarte mare grijă când adaptează mesajul la un anumit tip de audiență. Pentru a fi un orator de succes, trebuie să fii centrat pe audiență. Poți foarte ușor pierde atenția audienței tale dacă prezentarea ta este fie prea simplă, fie prea sofisticată. De asemenea, îți vei pierde audiența dacă discursul tău nu are legătură cu experiența, interesul, cunoștințele și valorile audienței.

În momentul în care vei susține acel discurs care va face ca ascultătorii să spună „acest lucru este important pentru mine”, atunci vei fi foarte aproape de succes.

FEEDBACK-ul

Atunci când președintele se adresează populației prin intermediul televizorului, comunicarea este unidirecţională. Nu spune nimeni că tu ca telespectator nu poți vorbi cu televizorul, însă nimeni nu o să te asculte. Cu toate acestea, marea majoritate a tipurilor de comunicare sunt bidirecționale. Ascultătorii tăi nu ar trebui să amuțească, ci să răspundă mesajului tău, într-un mod verbal sau nonverbal. Mesajul pe care îl primești de la ascultători se numește feedback.

În cazul vorbitului în public, există foarte mult feedback astfel încât să-ți dai seama atât dacă mesajul este primit de ascultători, cât și dacă mesajul este recepționat pozitiv sau negativ. Ascultătorii tăi se apleacă către tine atunci când te ascultă? Te aplaudă în aprobare? Râd la glumele tale? Se uită ciudat la tine? Aruncă o privire la ceas la fiecare câteva minute? Mesajul trimis de aceste reacții poate fi „sunt fascinat”, „sunt plictisit”, „sunt de acord cu tine” sau altele. Ca vorbitor în public, trebuie să fii atent la aceste mesaje și să-ți ajustezi discursul.

Ca orice tip de comunicare, feedback-ul este afectat de cadranul de referință. Cum te-ai simți dacă imediat după discurs toți cei care te ascultă ar începe să lovească cu degetele în bancă? Ai fugi afară din încăpere în disperare? În anumite zone ale europei acest lucru poate însemna admirație, astfel că trebuie să-ți cunoști feedback-ul pentru a putea să te descurci.

INTERFERENȚA

Interferența este orice îți împiedică abilitatea de comunicare a unui mesaj. Atunci când vorbești la telefon, semnalul poate fi prost, iar conversația se poate întrerupe. Acesta este un tip de interferență.

În cazul vorbitului în public există două tipuri de interferențe, una ca în exemplul de mai sus, ce este externă audienței – în mare parte produs de zgomotul de afară. Un al doilea tip de interferență ar fi internă, când are legătură cu audiența. Probabil unul din membri audienței are o durere de dantură, fiind distras de durere neputând să acorde atenție discursului. Un alt ascultător s-ar putea îngrijora pentru un examen.

Ca orator, trebuie să faci audiența să se concentreze pe ceea ce tu ai de spus, indiferent care ar fi interferențele.

SITUAȚIA

Situația reprezintă timpul și locul în care comunicarea dintr-un discurs se întâmplă. Conversația mereu are loc într-o anumită situație. Câteodată situația ajută – de exemplu atunci când propui în căsătorie, alteori poate că nu ajută deloc. De obicei, când subiectul este delicat, aștepți până când consideri că situația este adecvată pentru a aborda subiectul respectiv.

Vorbitorii în public trebuie să fie de asemenea conștienți de situație. Unele situații – înmormântare, servicii ce au legătură cu biserica, ceremoniile de absolvire – au nevoie de un anumit tip de discurs. Există o diferență foarte mare între un discurs prezentat între 4 pereți și unul prezentat afară, sau într-o sală mică și una mare, și așa mai departe.