Motivația o putem găsi în tot felul de chestii care ne înconjoară, însă de ce am alege să ne motivăm pe baza unor surse interne în schimbul celor externe? Probabil marea majoritate se gândește în momentul acesta că motivația exeternă reprezintă totodată o manipulare, iar dacă alegem una internă nu putem fi manipulați, fiind singurii care avem controlul total asupra a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru (emoții, sentimente, stări și așa mai departe), însă consider că și acestea pot fi manipulate sau cel puțin influențate, iar dacă este așa, de ce să alegem o sursă de motivație internă?

Motivația nu se reduce la cât de puțin suntem manipulați, ci la cat de mult ne îndeamnă manipularea respectivă să facem ceea ce ne dorim. Dacă eu sunt manipulat, într-un mod conștient sau nu, iar rezultatul este cel care îl doresc, atunci care este partea negativă aici? Deci, consider că sunt alți parametri în funcție de care ar trebui să ne ghidăm atunci când dorim alegem elementele care ne motivează.

Iar acum vine momentul în care contrazic o mare parte din ce am spus mai sus și zic faptul că în primul rând nu ai opțiunea de a alege, iar atunci când, de exemplu, îți dorești ceva dintr-o dată, ceva ce nu ți-ai mai dorit până atunci, acolo nu există motivație, acolo există manipulare. De ce nu avem opțiunea de a alege între intern și extern? Pentru că motivația există în noi încă din momentul în care ne naștem. Motivația nu se creează pentru că ea este deja existentă! Ceea ce poți creea este, de fapt, un mediu motivațional. Tocmai din acest motiv este uneori imposibil să motivezi oamenii din jurul tău. Ei nu au nevoie de o motivație internă, pentru că au parte deja de ea, s-au născut cu ea, însă probabil nu știu cum s-o activeze. Tot ce poți tu să faci este să le creezi un mediu motivațional care să-i țină mereu angrenați!

În al doilea rând, pot spune că motivația externă este un termen înțeles greșit, deoarece atunci când ne gândim la motivație externă ne gândim, de fapt, la influența altora asupra noastră sau mai exact la acțiunile întreprinse de ceilalți pentru a le influența pe ale noastre. Putem folosi consensul, dovada socială, reciprocitatea în sensul de a-i influența pe ceilalți, însă aceasta nu reprezintă o motivație, ci o acțiune întreprinsă de noi pentru a influența, nu pentru a motiva. Din nou, singura motivație este cea cu care ne naștem, restul sunt doar acțiuni întreprinse.

În ultimul rând, multe aricole motivaționale (și probabil ați observat) vorbesc despre recunoaștere, gratificare, bonusuri și așa mai departe, însă toate acestea nu pot spune ca nu ne fac să ne dorim să facem mai multe, însă nu reprezintă o motivație internă, ele fiind reprezentări tangibile ale unui obiectiv îndeplinit.

Alegerea a fost deja făcută încă din momentul nașterii. Tocmai din acest motiv, elementul pe care îl numim motivație internă funcționează atat de bine.

Consider că s-a ajuns la un nivel atât de înaintat cu manipularea încât foarte mulți oameni au început să se teme până de simpla pronunțare a termenului, așa că am ajuns s-o numim motivare externă. În cazul în care nu ai citit articolul anterior, te-aș ruga să-l citești integral. Sunt câteva elemente importante legate de ceea ce ne motivează.