Peste tot aud cum că oamenii nu se schimbă și că orice efort depus de ei este în zadar pentru că .. oamenii nu se schimbă. Stupid, oamenii se schimbă! Însă se merge pe același concept ca în multe alte exemple de manipulare a maselor și am să vă ofer și unul.

Gândiți-vă la învățământul din ziua de astăzi, gândiți-vă la cât de mult ni se impune să străbatem fiecare etapă pentru a ajunge undeva, acest undeva fiind reprezentat de un nimic! Ni se impune timp de mai mult de 15 ani (clasele 1-12 plus facultate) cum că trebuie să trecem prin sistemul acesta de învățământ, care apropo e al naiba de prost, ca abia apoi să ne putem angaja și să avem un salariu, care din nou e al naiba de prost. Și ajungem să muncim ca fraierii timp de 8 ore și să luăm cât alți iau pentru câteva ore, care și-au dezvoltat propria afacere. Unde înveți să fii antreprenor? Niciunde, pentru că nici facultatea nu te învață, doar îți oferă niște definiții care până la urmă nu te ajută absolut deloc în viața reală. Și cam atât cu exemplul.

Astfel pot spune că exact același lucru se aplică și aici. Oamenii nu se schimbă datorită mentalității pe care o au cei din jurul lor, însă asta ar trebui să vă intereseze mai puțin, iar cei care nu sunt în stare să conștientizeze schimbarea prin care treceți sau prin care ați trecut, atunci oamenii aceia aparțin trecutului.

Oamenii se schimbă

Oamenii se schimbă și au felul lor de a se schimba! Nu trebuie forțată această schimbare, ci trebuie făcută într-un mod cât mai natural, astfel că oricât ar dura o schimbare de genul acesta, trebuie lăsată să se manifeste. În niciun caz nu o să obțineți ceva atunci când schimbați procesul sau îl grăbiți, însă ceea ce puteți face este să nu vă opriți, să fiți optimiști și să continuați cu gândul că fiecare pas ce aparține evoluției voastre vă va duce tot mai aproape de final, iar cei care sunt curioși întotdeauna vor dori să afle finalul.

Să vă spun povestea unui prieten pe care l-am urmărit îndeaproape în ultimii ani și mi-a spus cam fiecare chestie prin care trecea, a fost de acord să-i spun povestea, însă să păstrez confidențialitatea numelor și așa voi face.

Pe tipul acesta, care îmi este prieten bun, îl știu de când eram mici și mereu era timid, retras, nu spunea mai niciodată nimic doar dacă era întrebat și rareori socializa, însă era destul de inteligent și părea să aibă potențial, până la urmă acestea două calități făcându-mă să rămân alături de el atât timp. Până la 18 ani nu a avut decât o singură prietenă și țin minte că prietena respectivă l-a părăsit pentru că era un idiot și chiar era, de fapt la vârsta respectivă cam toți suntem. Îmi povestea cum că vrea să cunoască oameni noi, deci motivația nu-i lipsea, însă era atât de retras în carapacea lui încât nu era în stare să privească o tipă în ochi. Din momentul despărțirii s-a gândit să ia atitudine și așa a făcut.

A citit pe internet tot felul de strategii despre cum să treci peste timiditate și părea foarte convins că va reuși, însă până să reușească a fost demotivat de sute de ori, dar asta nu l-a oprit, a continuat până a ajuns acolo unde își propusese, însă ceea ce își propusese se pare că nu era ceea ce își dorea cu adevărat (parte ce a descoperit-o când abia ajunsese să aibă ceea ce își propusese).

Ce și-a propus tipul acesta? Să poată avea orice tipă pe care o dorește și să se distreze, să nu-l mai intereseze de nimic altceva. De-a lungul aventurilor pe care l-a avut, au fost câteva tipe cu adevărat speciale, însă numai una i-a rămas în suflet. După ce a obținut toate acestea și-a dat seama că nu era fericit și că nu va ajunge niciodată să fie fericit dacă va continua în felul acesta. Așa că a hotărât să se întoarcă la tipa ce îi colora sufletul.

Imaginați-vă cea mai timidă persoană pe care o cunoașteți să ajungă să facă următorul gest și spuneți-mi ce părere aveți. Cum spuneam, prietenul acesta al meu era gata să facă orice pentru a o avea înapoi pe tipa respectivă, însă înainte de toate, pentru a o face să vorbească cu el avea nevoie s-o surprindă. Își stabilește un plan, are totul pus la punct și e gata de acțiune. Planul lui consta în a scrie pe o foaie de hârtie „Vreau să ne împăcăm” și să apară în fața respectivei tipe cu foaia în mână pentru a o surprinde.

Având în vedere că erau între 0 și 5 grade afară în perioada respectivă, pe tip nu l-au deranjat și s-a dus cu capul înainte ținând cu dinții de planul său nebunesc. Așa că într-o zi se gândește să se ducă în fața scării unde stătea tipa respectivă și să o aștepte. O așteaptă o oră, nimic. Trec două ore, trei ore, iar nimic. Tipul a stat acolo și a înghețat de frig cu foaia în mână timp de șapte ore până când pur și simplu nu a mai rezistat și a plecat acasă. S-a gândit că dacă o sună o să strice surpriza, așa că și-a spus că mai bine mai încearcă.

A doua zi se trezește îndeajuns de demotivat încât avea de gând să renunțe la tot, însă gândindu-se la tot ce îndurase noaptea trecută, o ia de la capăt, într-un mod diferit. Se duce în piață, cumpără vreo două-trei legături de morcovi cu frunză, cât să formeze un buchet mare de .. morcovi și împreună cu foaia din ziua anterioară, se duce la ea la ușă. Mi-a povestit că tremura tot și că nu mai făcuse niciodată un gest de genul acesta, însă mi-a spus că a meritat.

Finalul este irelevant, iar dacă tu consideri că oamenii nu se pot schimba, atunci în oamenii respectivi tu vezi doar reflectarea personalității tale, pe care nu ești în stare s-o schimbi.