În articolul anterior enumeram cinci pași prin care am adopta o atitudine ce ne-ar ajuta să ajungem acolo unde ne dorim. Dar ce se întâmplă după ce acaparăm atitudinea necesară și ajungem acolo unde ne propunem? Cum continuăm? Ce e de făcut mai departe? Cum reacționăm? Pasul ce urmează după evoluție ar fi în principiu unul simplu care ar arăta cam așa: dacă ești satisfăcut de tine în momentul respectiv atunci perfecționează ceea ce te face fericit, în cazul în care nu ești satisfăcut, găsește altceva care să te facă fericit și reîncepi munca asiduă de dezvoltare.

Aflându-ne la începutul celor 5 pași, oricât de multă încredere am avea în noi, o schimbare de genul acesta este una radicală și în mod sigur o să dureze îndeajuns de mult încât atunci când vine vorba de crearea unui alt plan nu mai avem nevoie de explorarea celor 5 pași pentru a doua oara. Cea mai bună parte este că acum nu ne mai axăm pe atitudinea cu care înaintăm, ci pe îmbunătățirea planului, adăugarea câtorva alți pași sau, de ce nu, crearea unui plan nou ce va avea în spate experiența celui anterior.

Trebuie să rămânem focusați pe același plan cu care am lucrat până în momentul respectiv pentru că tot el o să ne ajute să evoluăm până când vom avea altceva stabil și de durată. Cu toate acestea o să simțim cum intervine rutina și că avem nevoie de ceva nou și complex, simpli pași adăugați planului inițial nefiind îndeajuns, până la urmă ajungând să concepem un altul. Ne adaptăm situației, oferim atenție ambelor planurilor concomitent și avansăm cu amândouă, cel puțin atât timp cât cele două sunt ceea ce ne dorim și ceea ce ne face fericiți.

Să presupunem că am ajuns în pragul în care suntem la nivelul imaginat și că totul este roz și frumos. Dacă nu facem nimic și alegem să stagnăm, s-ar putea ca planul s-o ia pe cont propriu. Totul trebuie controlat, fiecare cărămidă atașată zidului, de-a lungul timpului, trebuind să fie în permanență vegheată și manipulată. Trebuie să ne menținem activi, să evoluăm constant și continuu, în caz contrar planul rămâne doar la ideea de plan, nicidecum schelet al evoluției noastre.

Cum ziceam, pasul de după evoluție se împarte în două drumuri, unul în care perfecționam și altul în care căutăm, alegerea unuia dintre acestea două fiind definită de poziția în care ne aflam în momentul de față:

1.  Perfecționarea – deja ști despre ce e vorba și ce îți dorești pe mai departe, așa că tot ceea ce trebuie să faci este să convertești fiecare pas pe care l-ai parcurs până acum în alții mai mici până când fiecare din ele reprezintă un singur detaliu pe care apoi urmează să-l perfecționezi atât de bine încât să vă reprezentați unul pe celălalt.

2. Căutarea – în cazul în care ai atitudinea necesară dar nu ești fericit, tot ce ai nevoie este puțin coaching cu tine însuți pornind de la a afla ce vrei să faci (cine are nevoie de ajutor mă poate contacta).

Pasul de după evoluție nu este o regulă generală, îl utilizăm doar dacă avem nevoie de el.