Lăsând în urmă trecutul se îndreptă cu pași mărunți dar siguri către un viitor ce promitea multe. Entuziasmat, așteptările-i erau mari, poate prea mari dar din asta se hrănea, era tot ceea ce îl făcea să continue și cu toate că doar ce pornise la drum parcă simțea că ceva nou apăruse, trebuia doar să descopere ce anume. Perspectiva i se schimbase, era modelat de greșelile trecutului, un trecut pe care, în prezentul respectiv îl considerase doar un joc. Era conștient de tot ceea ce întâmpinase și avea să aibă grija ca nimic negativ să nu mai facă parte din spiritul lui.
Își iubea entuziasmul, dar și optimismul. Era hotărât și extrem de încăpățânat, impulsiv chiar. Toate acestea erau armele ce l-au făcut să înainteze, ce l-au făcut să-și dorească să aibă parte de alt deznodământ decât cel pe care destinul i-l pusese în brațe. Era convins că va avea parte de ceva bun de data asta, nu doar jumatate din drumul ce avea să-l urmeze ci pe tot parcursul acestuia deoarece pentru el o nouă era începea. Cu toate acestea știa că nu va scăpa de amprenta trecutului, așa că s-a gândit că trebuie să învețe să trăiască cu asta, să accepte încheierea unui prim capitol din romanul ce-i descria viața.
Trecut, prezent, viitor. „A trăi în trecut e ca și cum te-ai lupta cu morile de vânt” zise el pregătindu-se să-și ia avânt în noua călătorie. Știa că va avea de furcă și că va trebui să muncească înzecit pentru a-și preschimba imaginația în realitate. Știa că poate face orice își propune și că nimic nu-l poate opri, era ațintit către un nou obiectiv putând observa amprenta pașilor ce urma să-i facă. Se afla, în sfârșit, acolo unde și-a dorit din totdeauna să fie și după mult timp era fericit, simțea cu adevărat ce înseamnă să fii fericit.
Tot ce avea de făcut era să avanseze, acesta îi era singurul obiectiv, și să exceleze în tot ceea ce avea de gând să facă. Simțea nevoia de oboseală și ore nedormite și își dorea să absoarbă cât mai multă informație, era precum un burete magic. Mai nou nu putea sta locului, de fapt niciodată n-a putut, însă acum hiperactivitatea parcă atinsese noi limite, era de nedescris. Energizat și plin de viață, își dorea să experimenteze cât mai multe, vroia să simtă pe propria piele cum ar fi să […]
Pe scurt, era gata de aventură.
♥ Mă numesc David Mitran
Scriu din 2009, iar pe blogul acesta public articole din 2012, având aproape 500 de articole publicate. În 2016 am scris prima carte, iar în 2021 am făcut publice pentru prima dată uneltele create. Lucrez cu oamenii și companiile și mă implic acolo unde sunt prezente obstacole, dezvoltând instrumente și unelte cu care oamenii și companiile să depășească obstacolele de care au parte. Citește mai multe despre mine accesând pagina „Despre”. Urmărește-mă pe instagram @davidtheoptimist.
Hai să ne cunoaștem
Ți-am pregătit o serie de emailuri în care îți vorbesc despre copilărie, educație și familie, despre sport și sănătate, despre ce am scris și cum am ajuns să scriu, despre marketing, business, public speaking și alte câteva subiecte. Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos.
Fără spam. Îți promit.
