Povestea începe cu un lucru pe care l-am avut acum câteva luni, se continuă cu prezentul, prezent în care îmi doresc lucrul respectiv însă nu-l pot avea și se termina într-un viitor (apropiat sper). Partea cea mai dificilă stă în faptul că dacă nu ești îndeajuns de matur să conștientizezi un sentiment, acel sentiment va ajunge să treacă pe lângă tine, neobservat. Singura care rămâne și te însoțește până la sfârșitul poveștii este depresia.
Amuzant, nu pentru tine, pentru restul, tocmai din acest motiv nu vor afla, nu le vei spune, nu vrei ca restul să știe că ai pierdut cel mai important lucru din viața ta și că habar nu ai cum să-l recuperezi. Vrei să fi lăsat în pace cu singura prietenie pe care o mai ai, depresia. Vrei să victimizezi, să te simți important, să faci orice altceva doar să nu discuți despre asta pentru că orice altceva ai impresia că o să te facă să uiți, dar nu poți uita ceea ce nu mai ai, nu poți uita un lucru pe care îl pierzi deoarece momentul în care il pierzi este momentul în care începi să-ți deschizi ochii și să-i conștientizezi importanța.
Poți să speri, oricum nu îndrăznești să încerci ceva, nu vrei să sperii cumva broasca, probabil se va transforma în mult visatul prinț, așa că tot ceea ce faci este să speri fără să-ți dai seama că tu ești de fapt bestia pe care frumoasa și-o dorește. Dar speranța nu moare ultima, ci tu mori. O să ajungi să regreți faptul că nu ai luat atitudine atunci când trebuia, iar acest „când trebuia” reprezintă începutul, cuprinsul dar și încheierea poveștii pentru că indiferent de care parte vorbim tu nu o să fi în stare să faci ceea ce simți și o să ajungi să te urăști pentru asta, de fapt poate chiar ai început deja.
Cum crezi că se vor termina toate acestea? Vei fi fericit? Vei avea parte de ceea ce îți doreai? Finalul va fi cel imaginat? Nu ai un răspuns pentru toate acestea, dar în mod sigur o să-l afli, nu asta este problema. Problema va apărea atunci când așteptările îți vor fi ruinate pentru că nu ai făcut ceea ce trebuia la timpul potrivit pentru lucrurile pe care le iubești și pentru că nu ai depus efortul necesar pentru a avea ceea ce îți dorești.
Nu lăsa lucrurile pe care le iubești să ți se scurgă printre degete precum nisipul, lucrurile respective sunt cele care te fac fericit!
♥ Mă numesc David Mitran
Scriu din 2009, iar pe blogul acesta public articole din 2012, având aproape 500 de articole publicate. În 2016 am scris prima carte, iar în 2021 am făcut publice pentru prima dată uneltele create. Lucrez cu oamenii și companiile și mă implic acolo unde sunt prezente obstacole, dezvoltând instrumente și unelte cu care oamenii și companiile să depășească obstacolele de care au parte. Citește mai multe despre mine accesând pagina „Despre”. Urmărește-mă pe instagram @davidtheoptimist.
Hai să ne cunoaștem
Ți-am pregătit o serie de emailuri în care îți vorbesc despre copilărie, educație și familie, despre sport și sănătate, despre ce am scris și cum am ajuns să scriu, despre marketing, business, public speaking și alte câteva subiecte. Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de mai jos.
Fără spam. Îți promit.
