Totul se află într-o continuă continuitate. Ne naștem, creștem, murim. Învățăm, experimentăm, transmitem mai departe. Totul face parte din ceea ce numim ciclul vieții.

Împotriva continuității sau pentru continuitate? Dacă ai putea să dai timpul înapoi ai schimba ceva la tine? Ai schimba ceva la cele întâmplate anterior? Ce crezi că te-a afectat atât de mult încât să vrei să nu mai facă parte din tine? Fie că e la nivel psihologic sau nu, fie că te-a marcat sau nu, tot ceea ce ți s-a întâmplat, tot ceea ce ai experimentat, tot ceea ce ai descoperit au ajutat la formarea persoanei care ești astăzi, așa că dacă ai schimba ceva în trecutul tău ar afecta și ceea ce ești în momentul de față.

Nu ești mulțumit de tine? Lenea te-a adus într-o stare pe care o regreți sau pur și simplu ai întâmpinat problemele? Mulți se gândesc la cum ar putea să schimbe ceea ce au făcut în loc să mediteze asupra cum ar putea evolua pe viitor. Este extrem de greu să te detașezi de trecut și măcar să încerci să evoluezi, mulți se consideră incapabili dar de fapt sunt extrem sunt leneși. Totul se reduce la lene! Automotivarea se concepe tot din lene. Ești capabil să te automotivezi atunci când reușești să înlături lenea.

Să revenim la continuitate. Cum o putem evalua? Prin tot ceea ce facem! Până și într-o conversație există continuitate și aici se poate observa cel mai bine. Continuitate din punct de vedere al conversație reprezintă implicarea activă a tuturor participanților la conversație atât ca receptori cât și ca emițători. Atât timp cat activitatea orală are loc doar dintr-o direcție, continuitatea se întrerupe prin monolog.

Ne naștem pentru a putea evolua, dar unii rămân doar la stadiul acela în care se nasc și atât, se nasc doar pentru a consuma oxigenul pe care plantele îl emană. Pe bune? Un copac alimentează cu oxigen viața a trei oameni, iar dacă trei oameni freacă menta uitându-se la cai verzi pe pereți, e același lucru cu uciderea unui copac. Dacă din cele 7 miliarde de oameni care locuiesc pe planeta noastră, să zicem că doar 10% (un procent extrem de mic) lenevesc, asta ar însemnă că 2,3 milioane de copaci ar trebui să moară doar din faptul că unii nu evoluează, mai exact din faptul că unii lenevesc într-un mod al dracu de inconștient.

Învățăm pentru a putea experimenta, dar o facem într-un mod trist abordând și încercând să înțelegem informația într-un mod formal. Suntem capabili de mai multe dar ne pocnim singuri. Cu toate că urâm formalitatea din punct de vedere al informațiilor o aplicăm în prea multe moduri. O aplicăm atât de mult încât de mult ne plângem că nu evoluăm. Păi de unde continuitate dacă tu dorești să experimentezi, ceea ce înveți, la nivel formal?

Continuitatea nu este ceva ce pur și simplu se întâmplă, este ceva cu care trebuie să te lupți, ceva pentru care trebuie să îți macini neuroni, ceva pentru care tu trebuie să muncești ca să o obții.