Povestea începe acum mult timp, undeva prin liceu, când mă jucam ca nebunul pe calculator, uneori și câte 10-14 ore pe zi, continuă în timpul facultății când am făcut foarte mult voluntariat și m-am implicat ca un nebun entuziast în foarte multe activități și s-a oprit în momentul în care am scris acest articol: A venit momentul în care trebuie să faci o alegere.

În liceu, timpul meu era împărțit în două feluri: învățat pentru liceu și orice altceva, iar acest orice altceva cuprindea în mare parte stat pe forumuri, jucat pe calculator, învățat html + css și ieșit cu prietenii la un baschet sau la un suc.

Cât învățam pentru liceu, nu consider că învățam neapărat pentru mine, ci ca să pot să iau BACul. Cât făceam orice altceva, mă dezvoltam pe mine în mod direct.

În facultate, timpul meu era împărțit în două feluri: învățat pentru facultate și orice altceva, iar acest orice altceva cuprindea în mare parte blogging, creare de website-uri, scris, citit, photoshop, petrecut timp cu prietenii, alergat.

Cât învățam pentru facultate, nu consider că învățam neapărat pentru mine, ci ca să pot să iau licența. Cât făceam orice altceva, mă dezvoltam pe mine în mod direct.

irosim-timp-aiurea

Observi diferența și totodată asemănarea?

Diferența este că atât timp cât făceam lucrurile pe care „trebuia” să le fac, nu erau lucruri care-mi aduceau neapărat un beneficiu și nici nu mă făceau mai fericit. În schimb, atunci când făceam orice altceva, acel orice altceva era un lucru pe care eu doream să-l fac și astfel mă ajuta să mă dezvolt acolo unde eu doream să mă dezvolt.

Asemănarea constă în faptul că cu toate că am prezentat două momente diferite din viața mea, în ambele am trecut prin aceleași lucruri. Până la urmă consider că a fost un lucru total natural, neavând pe cineva lângă mine care să știe să mă ghideze.

Chiar și așa, încă iroseam timp

Da, chiar dacă făceam acel orice altceva, timpul tot îl iroseam. Însă asta nu consider neapărat un lucru negativ, ci un lucru cu care nu trebuie exagerat. Este clar că jocurile din timpul liceului, în care tot investeam timp, reprezentau un timp irosit pentru că aveam momente în care exageram și stăteam cu zilele în fața calculatorului fără să fac altceva decât să mă joc.

În prezent, încerc să fiu cât mai echilibrat și să nu exagerez cu nimic. Dacă simt nevoia să văd un film, atunci în seara asta o să văd un film, iar dacă este prea târziu după ce filmul s-a terminat, atunci seara următoare o să citesc.

Din păcate, timpul este epuizabil

În perioada facultății am decis că trebuie să fac voluntariat. Și am început să mă implic ca nebunul în tot ce se putea. Am colaborat cu un număr de minim 10 ONG-uri din Craiova și peste tot pe unde mă duceam consider că îmi dezvoltam câte o abilitate. Până când, am observat că mă blochez.

Ajunsesem în momentul în care, din multitudinea de activități pe care o făceam, să vreau să mă dezvolt în cadrul fiecăreia în parte, însă să nu pot pentru că acea dezvoltare necesita timp și resurse. Dacă alegeam una, celelalte trebuiau ignorate. Și am ales, însă am povestit despre asta în articolul pe care l-am menționat la început.

În prezent, timpul mi-l aloc doar mie. Cel puțin 90% din timpul meu este alocat activităților mele. Mai am mici scăpări ( pentru că vreau să le am ) în care mă implic și în activitățile altora și îi ajut, în mod voluntar, să-și ducă la bun sfârșit proiectele. Însă doar atât.

Nu înțeleg care-i treaba cu timpul și banii. Lămurește-mă, te rog!

Voi fi cât se poate de direct și-ți voi spune că timpul este mai important decât banii. Exact secunda în care ai citit această frază s-a dus, fără să o mai poți recupera. Însă dacă în secunda în care ai citit această frază, ai fi împrumutat sau investit niște bani, ai fi avut ocazia să-i recuperezi.

Așa că am pentru tine o întrebare: de ce te tot implici în tot felul de activități mărunte, care nu te ajută prea mult, având în vedere că timpul respectiv nu-l mai poți recupera?

Un articol din categoria „îmi măsor timpul cu cap sau cu ceasul?” pe care te invit să-l citești, cu mențiunea că s-ar putea să nu-ți placă.

Posted by David Mitran on Wednesday, 17 June 2015

Votează