Tu! Tu din spatele ecranului! Ce ai face dacă acum, în secunda asta, ai pierde totul?

Cum ai reacționa?

Ai plânge? Ai lovi în stânga și în dreapta, cu pumnii sau cu cuvintele? Ai râde? Ai găsi o soluție? Ai renunța? Ce ai face dacă din momentul ăsta nu ai mai avea nimic?

Să-ți spun o poveste, pe care am intitulat-o „eu sunt fraier, dar windows 10 e de rahat”.

Totul începe cu achiziția unui nou laptop, undeva acum un an de zile, care vine cu windows 8 preinstalat. I-am făcut update la windows 8.1 și totul foarte ok. Însă, odată cu apariția windows 10, îmi tot apăreau mesaje pe ecran cum că windows 10 e mai frumos, e mai șmecher, e mai tare.

poveste-optimism-pierdut-totul

Știi ce am zis atunci? Hai să fiu fraier și să cred ce spune mesajul ăsta pe ecran.

Am făcut update. De atunci a început să meargă ciudat. De atunci nu mi-a mai mers microfonul. Între timp au început să apară tot felul de buguri vizuale. Și toate nemulțumirile ăstea m-au dus la concluzia următoare: trebuie să pun iar windows 8.

Și am luat windows 8, am băgat dvd-ul în laptop și am dat format partiției unde era instalat windowsul 10 (local disk C).

Și atunci s-a întâmplat întâmplarea: am pierdut totul.

Nenorocitul a formatat ambele partiții și eu am pierdut tot ce muncisem în ultimii 4-5 ani. Toată munca mea din ultimii ani, și cea finalizată, și cea la care lucram în momentul de față. Aveam peste 3000 de articole scrise, cărți începute și neterminate, zeci de proiecte în care fusesem implicate sau pe care urma să le pun în aplicare.

Și uite așa, dintr-o dată, PUF .. s-a dus totul.

Iar partea proastă e că asta s-a întâmplat ieri. IERI! Mă uitam la ecran și mă gândeam că dacă ating laptopul puțin, cu palma, o să mă simt mai bine. Dar rămâneam și fără amărâtul ăsta pe care am dat niște bani acum un an.

Și am început să râd ca un idiot, uitându-mă la un ecran care mă întreba unde vreau să instalez windowsul, fiind o singură partiție disponibilă.

Nu am plâns, nu am lovit, nu am renunțat

Cu toate că îmi venea să mângâi laptopul cu un pumn, n-am făcut-o. Cu toate că m-am gândit să renunț, n-am făcut-o.

Aveam astfel de gânduri, însă de ce să las un simplu obstacol să se transforme în eșec? De ce să las ca un accident ( ce-i drept, unul destul de urâcios ) să-mi strice starea de spirit și să mă facă să-mi bag picioarele în tot?

Într-un fel sau altul, de starea mea de spirit s-a cam ales praful pe moment. Însă am început să mă gândesc la lucrurile care contează, la obiectivele mele, la ceea ce îmi doream cu adevărat să fac. Până la urmă cele 3000 de articole, cele câteva zeci de proiecte și toată munca aia reprezintă doar un rezultat. Rezultatul a ceea ce sunt eu.

Tot eu sunt sigurul care poate avea aceleași rezultate, ba chiar unele mai bune. Și cred că asta-i cu adevărat important.

Nu contează cât de multe pierdem din ceea ce avem. Ci contează ce gânduri avem atunci când pierdem totul, astfel încât să ne reîntoarcem în acea stare care să ne facă să avem rezultate mult mai bune ca înainte.

PS: Desigur, o să caut ca nebunul metode de back-up, dar în ceea ce privește ce s-a întâmplat, nu mai am ce face.

Tu ce-ai fi făcut?

De fapt, ca să formulez altfel, care sunt gândurile și starea de care ai nevoie pentru a te concentra mai mult pe rezultate, decât pe ceea ce ai?

Rămâi optimist,
David Mitran

Cuprinsul Poveștii optimismului meu:

Povestea optimismului meu – ce faci când pierzi totul? #4
5 din 1 voturi