Când faci ceea ce îți place, ești imbatabil!

Gândul ăsta l-am descoperit foarte devreme, undeva când aveam 15 ani, eram spre sfârșitul clasei a 8-a și trebuia să învăț niște texte, fără să înțeleg nimic din ele. Gândul a prins rădăcini prin liceu, iar mai apoi, în facultate, a devenit un principiu.

Niciodată n-am reușit să petrec mai mult de câteva săptămâni făcând o activitate care să nu-mi placă. De fapt, s-a întâmplat o dată. Am rezistat undeva la 4 luni de zile și am ajuns să mă frustrez atât de mult încât, dacă mai dura 1-2 luni, probabil ajungeam direct la un psihoterapeut.

povestea-optimismului-persevereță-pasiune

Eu consider că sunt masochist de fel și îmi place să continui să experimentez lucruri chiar dacă durerea apare, indiferent dacă e vorba de durere fizică sau emoțională. Însă consider că asta-mi este una din limite: să fac ceea ce nu-mi place și s-o fac atât de mult încât să nu mai am timp deloc de pasiunile mele.

Ăsta mi se pare cel mai dureros lucru. Prefer să alerg câte 10 ore în fiecare zi, pentru tot restul vieții și să mă doară picioarele constant. Prefer să fiu epuizat de energie ajutându-i pe ceilalți câte 10 ore pe zi și să ajung să fiu o legumă. Prefer să scriu câte 10 ore pe zi până când nu-mi mai simt degetele și, chiar și atunci să continui.

Prefer să fac toate ăstea în același timp decât să fac ceva ce nu-mi place. Altfel, atunci când fac ceva ce nu-mi place, ajung să mă blochez. Iar blocajul ăsta îmi dă peste cap fiecare felie de optimism pe care o am și mă transformă într-un depresiv.

Dacă aș fi robot, aș fi unul trist

Nu știu la ceilalți cum stă treaba când fac ceea ce nu le place, însă pe mine mă face să cred că sunt un robot.

Fiecare activitate ce-i întreprinsă ar trebui să aprindă și să întrețină o flacără. Dacă flacăra nu arde, atunci mecanismul ăla din spatele motorașelor devine unul automatizat, monoton. Cât timp e întreținut de flacăra pasiunilor, mecanismul se adaptează și în direcția visurilor tale.

Ce poate fi mai bun de atât? Ce poate fi mai bun decât atingerea visurilor?

Ăsta este singurul lucru la care-mi stă gândul. Visurile ălea ale mele trebuie să fie atinse. De ce trebuie? Pentru că asta m-ar face să mă simt împlinit și mi-ar aduce libertate, de toate felurile.

Nu fi un robot automatizat și trist. Muncește pentru visurile tale!

Rămâi optimist,
David Mitran

Cuprinsul Poveștii optimismului meu:

Povestea optimismului meu – perseverență prin pasiune, niciodată fără #5
5 din 2 voturi