Întotdeauna m-a gâdilat ideea de perfecțiune și devotament către perseverență, însă și mai mult de atât, m-a gâdilat momentul în care cele două au avut loc în cadrul unei echipe. Indiferent care ar fi scopul sau interesul, când comparăm o echipă cu un individ, în mod sigur echipa va avea un rezultat mai bun.

Partea care mi se pare interesantă atunci când vine vorba de echipe este că cu cât echipele sunt mai mari, cu atât experiențele de care ai parte în cadrul lor sunt mai interesante.  Și, după cum bine știi, recent am fost printr-un call center și am experimentat munca în echipă. Consider că dacă eram singur, de nebun, habar n-aveam ce trebuia să fac și sunt sigur că nici atmosfera nu era aceeași.

Întotdeauna într-o echipă există un om care deține o informație în plus față de ceilalți, lucru care se observă la brainstorming-uri, iar acesta ajută atât la coeziunea unei echipe, cât și la dobândirea unor rezultate formidabile, poate chiar unice.

Și asta cred că-mi place cel mai mult în grupurile mari de oameni în care se lucrează, faptul că mereu cineva are ceva diferit de spus. Am descoperit asta acum 3 ani de zile, când am avut pentru prima dată tangență cu un ONG, iar de atunci mi-am zis că voi face tot posibilul să experimentez cât mai mult munca în companiile mari.

importanta-comunicare-munca-echipa

N-a fost nevoie de prea multe

Se pare că ONG-ul respectiv m-a atras către munca în echipă încă din prima secundă, chiar cu mult înainte de brainstorming-uri sau de proiectele în care urma să mă implic. Eram înconjurat de foarte mulți oameni care cu toate că vorbeau despre același lucru, maniera în care se exprimau era diferită, iar energia și entuziasmul pe care o puneau în importanța cuvintelor erau de nuanțe diferite.

Totul era precum un curcubeu uman, un rogvaiv din care puteam face și eu parte. Cred că acela a fost exact momentul în care am început, puțin câte puțin, să mă îndepărtez de individualitate și să încep să colaborez cu mai multă lume.

Și oricât de mult mi-a plăcut mie, și oricât de mare mi-a fost entuziasmul, la început am avut ceva probleme. Pentru că, din câte am realizat, indiferent care au fost persoanele cu care am colaborat și indiferent care au fost proiectele în care m-am implicat, era mereu nevoie ca acel lucru esențial să meargă mai mult decât bine, să fie perfect. Era nevoie de comunicare.

Echipa este zero dacă comunicarea este zero

În termeni simpli, comunicarea este o activitate ce se realizează între două persoane, care s-au intersectat într-un punct comun și încearcă să îi găsească punctului comun o finalitate.

În cazul în care nu ești capabil să transmiți o informație, atunci cel cu care lucrezi nu va avea cum s-o recepționeze, iar astfel așteptările și nevoile tale vor fi ruinate. Sau altfel spus, punctul comun găsit de cele două persoane va ajunge să fie necunoscuta ecuației în cazul în care comunicarea este deficitară.

Și oricât de entuziasmat am fost, pot spune că importanța comunicării m-a făcut să mă opresc pentru un moment și să analizez. Și am observat că acest proces are multe lipsuri în mai toate situațiile în care două sau mai multe persoane comunică. Așa că mi-am zis că trebuie să fac ceva.

Și am decis că trebuie să învăț ABC-ul comunicării

Am învățat cum să ascult activ. Am învățat că pot afla mai multe dacă ascult decât dacă vorbesc. Am învățat să pun întrebările necesare la timpul necesar. Am învățat că întrebarea „de ce?” face cât alte 100 de întrebări. Am învățat că oamenii sunt diferiți și că fiecare comunică diferit.

Cum am învățat toate aceste lucruri? Prin simpla analiză a fiecărui moment în care comunicam cu cineva, indiferent că era prieten, partener, mentor sau profesor.

Mi-ar plăcea să înțelegi importanța procesului comunicării
5 din 1 voturi