La începutul anului curent am pornit la drum cu un jurnal.

De fapt, căutam o metodă de exteriorizare care să mă ajute să depășesc niște momente mai dificile. La recomandarea unui prieten am încercat jurnalul.

M-am dus la magazin și am cumpărat un caiet A5 și mi-am setat că începând cu 1 ianuarie voi scrie în el. Și am început să scriu.

Schimbă-mi viața, jurnalule!

Numele tău, din acest moment, e Noilé. Și tot ce fac, prin tot ce trec, tot ce simt și experimentez, îți spun ție.

Așadar, vezi cum faci să păstrez totul pentru tine. Altfel, jar mănânci și scrum te faci.

Hai că ne-auzim în două zile.

Te-am pupat.

David, al tău B0$$.

30.12.2016
3:56 PM

Mi se pare tare amuzant, însă asta am scris pe prima pagină a jurnalului.

După care, au urmat tot felul de texte și desene. Însă mi-am dat seama că la început nu scriam ceva atât de profund.

Ce texte am scris și ce ar trebui să scriu

La început vorbeam despre nemulțumirile pe care le aveam și despre activitățile pe care le făceam în ziua respectivă.

În primele 6 zile am scris în fiecare zi, iar la sfârșitul lunii ianuarie ajunsesem să am 14 zile în care notasem ceva în jurnal. Asta până în ziua de 12 ianuarie, când am abordat altfel textele.

Până pe 12 ianuarie erau un fel de liste de genul „asta am făcut pe jumătate” sau „îmi doresc ca mâine să fac mai mult”.

Uite textul de scris în ziua de 12 ianuarie.

Astăzi, Mihai mi-a zis ceva interesant. Mi-a spus că ar trebui să revin la blog și că, totodată, ar trebui să scriu într-un jurnal.

Așadar, încep să abordez un altfel de text. Texte în care scriu despre mine.

⭐ Ei bine, cum de am pierdut toate relațiile cu cei apropiați?

Cred  că totul începe de la impulsivitatea pe care am văzut-o și preluat-o de la ai mei.

Țin minte că tata înjura printre buze atunci când nu îi convenea ceva, iar mama se agita la fiecare rahat. Observând asta la ai mei, pe întreaga durată a copilăriei, cred că m-a făcut să fiu impulsiv.

Iar impulsivitatea asta, mama ei, m-a făcut (transformat) în cea mai nașpa versiune a mea.

De fiecare dată, chiar dacă aveam intenția de a ajuta, ajungeam să mă cert cu persoana pe care doream s-o ajut.

Impulsivitatea m-a făcut să țip când trebuia să fiu calm, m-a făcut să înjur când trebuia să ofer un compliment, m-a făcut să jignesc când trebuia să zâmbesc.

Și nu, lumea nu e înțelegătoare. De fapt, nici nu ar avea de ce să fie înțelegătoare. Doar că, acea impulsivitate a fost cea mai bună formă de control pe care o cunoșteam. Era singurul mod în care știam să reacționez.

Mi-aș fi dorit să fie altfel. Mi-aș fi dorit ca Marius să fie în continuare prietenul meu (pentru o perioadă de timp îl consideram un frate). Mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp cu Zeineb și Ciocolată, pentru că sunt niște persoane speciale, și să le descopăr mai mult. Mi-aș fi dorit să nu reacționez ca un idiot la ajutorul pe care Vlad dorea să mi-l ofere. Mi-aș fi dorit să o fi apreciat mai mult pe Monalisa.

În schimb, am lăsat emoțiile superficiale, orgoliul și egoismul să vorbească pentru mine.

Și am vorbit de parcă aș fi cea mai importantă persoană de pe lumea asta. Parcă mi-ar fi datorat ceva oamenii ăștia.

Cred că cel mai grav lucru este că mi s-a spus că sunt impulsiv și nu mi-a păsat, nu am încercat să schimb asta. Credeam că nu-i atât de grav să zbieri la oameni din senin, să iei o glumă în mod personal sau să jignești pe cineva doar pentru că are un sistem de referință diferit de al tău.

Am greșit și oricât de mult mi-ar plăcea să fie diferit prezentul, tot ce pot face este să-mi îmbunătățesc viitorul.

6:05 PM
12 IANUARIE 2017

În timp ce am transcris textul din jurnal în word, am avut un nod în gât și un gol în stomac. De asemenea, m-am gândit bine dacă să-l fac public sau nu. Însă, am observat că în timp s-a schimbat ceva.

27 de zile de jurnal au rezultat într-o relaxare

Cu toate că n-am scris zilnic, să mă exprim în felul în care m-a exprimat mai sus m-a ajutat să fiu mai relaxat.

Pe 27 ianuarie am scris următorul text în jurnal.

Noilé, se pare că îți faci treaba de minune. Îți mulțumesc!

Mă simt mult mai relaxat și, cu toate că încă nu am bani, sunt foarte ok.

Ce mi se pare interesant sunt următoarele:

– atitudinea mea față de orice: mult mai înțelegătoare și relaxată;
– dorința de a pleca de acasă și a fi înconjurat de oameni mișto.

Chiar vreau să plec din Craiova și să călătoresc.

3:26 PM
27 IANUARIE 2017

Iar în următoarele zile am făcut un plan de călătorii prin Europa. Însă îl voi împărtăși cu tine în alte articole.

În momentul de față …

Acum, scriu o dată la 1-2 săptămâni în jurnal. Din simplul motiv că nu mai simt nevoia.

Sunt mai calm, mai relaxat și am obiective solide către care mă îndrept.

În plus, mi-am cumpărat un sketch book și desenez destul de des – cam în fiecare zi.

Uite un desen abstract (doar la așa ceva mă pricep) pe care l-am făcut pe 12 martie.


Dacă consideri că acest articol ți-a fost de ajutor, atunci împărtășește-l cu prietenii tăi, pe platformele de socializare. De asemenea, dacă ai întrebări sau idei, scrie-mi folosind pagina de contact. Dacă articolul meu te-a deranjat, fă-ți un blog și exprimă-ți opinia în legătură felul în care te-a făcut să te simți.

Continuă să înveți pentru că doar așa vei crește,
David

Beneficiile unui jurnal: de la exasperare la relaxare
5 din 4 voturi