Acum jumătate de an luasem decizia de a lăsa alți oameni să scrie pe fiioptimist.ro, gândindu-mă că perspectivele altora sunt foarte importante. Recent am avut parte de un click ce m-a făcut să duc ideea de Guest Post Optimist la Interviu Optimist. Am realizat că poate nu toată lumea are capacitatea de a se exprima în scris pentru 700-1000 de cuvinte, însă mai toată lumea are capacitatea de a răspunde la câteva întrebări. Așa că am decis să abordez ideea de interviuri pe acest blog și astfel să promovez oameni minunați care fac lucruri minunate.

Pe Laurențiu l-am întâlnit recent, într-un bar, coordonând o echipă de teatru de improvizație. Am ajuns de câteva ori în ultimele două luni ale anului 2014 la spectacolele lor, însă abia în ediția de Crăciun am observat-o: omul ăsta este extraordinar de pozitiv și are parte de o energie imensă pe care o dă mai departe atât întregii echipe cu care lucrează, cât și celor cu care conversează. Cred că asta m-a făcut să îl abordez și să îi pun câteva întrebări.

Însă n-o să spun mai multe. Haide-ți să-l descoperim în interviul ce urmează.

David: Salutare Laurențiu! Mă bucur că ai acceptat să treci printr-un interviu optimist și că ești de acord să-mi răspunzi la câteva întrebări. Însă, pentru început, spune-mi despre tine, despre felul de persoană care ești, despre lucrurile pe care le iubești și orice altceva consideri că dorești ca cititorii fiioptimist.ro să afle.

Laurențiu: Salut! Aşa cum spuneai şi tu sunt Laurenţiu, am 26 de ani, sunt actor şi regizor, în perioada aceasta, cea mai mare parte din timp îmi este ocupată de trupa de teatru de improvizaţie On the Spot şi nu ştiu ce fel de persoană sunt. Îmi place să cred că sunt propriul meu fel de persoană fără să caut o anumită categorie de oameni în care să mă încadrez cu atât mai mult cu cât am convingerea că felul de persoană care sunt se modifică în permanenţă. Sunt multe lucruri pe care le iubesc dar o sa încep inevitabil cu teatrul, îmi place arta în general, îmi place ceaiul, îmi place să citesc, îmi place marea, îmi plac oamenii, îmi place să mă joc (ştiu, e puţin redundant având în vedere că am început această lista cu teatrul), îmi plac foarte multe lucruri mai mult sau mai puţin mărunte.

David: Care sunt lucrurile în care te implici și de unde-ți iei motivația necesară pentru activitățile respective?

Laurențiu: Din fericire am avut parte de destul de multe provocări până acum şi sper să mai am. Când vine vorba de teatru am încercat nu numai actorie şi regie, ci vrând-nevrând din momentul în care am fondat trupa On the Spot,în noiembrie 2013, a trebuit să îmi asum şi sarcini de organizare şi de promovare, am învăţat practic atât să creez cât şi să vând un produs teatral şi încă învăţ. Ca să răspund punctual la întrebarea ta, în general lucrurile în care mă implic sunt motivaţia însăşi. Încerc să descopăr în ele acel ceva care mă va face să cresc.

David: Fiecare persoană are parte de momente cheie în viață, care-l ajută să înțeleagă că efortul depus în prezent este vital pentru viitor. Ne povestești despre un astfel de moment?

Laurențiu: În vara acestui an am avut parte de o altă provocare, aceea de a lucra ca şi Stage Manager Assistant pentru spectacolul Rinocerii al Teatrului Naţional Marin Sorescu, în regia lui Robert Wilson. Nu mai făcusem niciodată asta, din fericire aveam idee cu ce se mănâncă, însă atunci când vine vorba de modul de lucru al regizorului american mai sus menţionat, lucrurile capătă altă dimensiune. Stilul său predominant vizual impune rigoare, stricteţe, disciplină şi promptitudine ieşite din comun, care pentru mine au reprezentat o provocare din care am acumulat multe. Aceasta este o altă perspectivă din care am experimentat teatrul şi care am simţit concret că pune o cărămidă la evoluţia mea. Altfel, fiecare spectacol pe care îl joc, îl consider vital pentru viitor. Fie că e un spectacol despre care eu consider că a mers bine sau prost, el vine cu o lecţie.

David: Știu că în momentul de față coordonezi o trupă de teatru. Spune-ne mai multe despre echipă și despre activitățile în care se implică aceasta.

on-the-spotLaurențiu: Trupa On the Spot este practic o a doua familie, cu care îmi petrec foarte mult timp, uneori mai mult decât cu familia de acasă. Suntem o gaşcă de cinci actori şi un chitarist, care au nebunia de a urca pe scenă fără să ştie ce urmează să facă şi le mai şi place asta. Anca Maria Ghiţă şi Florin Paraschivu mi-au fost colegi de grupă în facultate, Patricia Ionescu ne-a fost şi ea colegă de facultate, dar cu un an mai mică decât noi, pe Emil Trybalski l-am cooptat în trupă în urma unui workshop, iar pe Radu Ionescu, chitaristul nostru, eu personal îl văzusem pentru prima dată la Românii au Talent şi mi-am exprimat dorinţa de a lucra cu el, pentru a afla de la Ancuţa că Radu e vecinul ei de la 1. Vecinul a participat la o repetiţie cu trupa şi îl vedeţi şi ascultaţi în fiecare vineri în spectacolele noastre. În afară de spectacolele de improvizaţie, On the Spot îşi asumă şi câte o cauză caritabilă. Anul trecut am avut un parteneriat cu World Vision România, iar anul acesta am oferit cadouri copiilor de la Şcoala Specială Sf. Vasile. Toate astea le facem donând o parte din veniturile noastre de la fiecare spectacol, deci cu ajutorul publicului nostru.

David: Cât de mult iubești teatrul și actoria și cum te-au ajutat acestea de-a lungul vieții?

Laurențiu: Greu de spus cât de mult iubesc teatrul. Iubesc teatrul destul de mult încât să nu mă sperie perspectiva actorului fără bani şi să fug spre orice altceva. Nu cred că e rău să încerci şi altceva, cred doar că e bine să faci tot posibilul ca profesia pe care ţi-o alegi să nu devină nici măcar pentru o zi, o corvoadă. Dacă mâine aş descoperi că gătitul mă face cel puţin la fel de fericit precum teatrul, nu aş întârzia nici măcar o secundă să mă fac bucătar. Cât despre a doua parte a întrebării, necesită iarăşi un răspuns extrem de complex. Cred că actoria te ajută chiar dacă nu o experimentezi în sensul de a ţi-o asuma ca profesie. Sunt o mulţime de lucruri pe care le înveţi, de la exerciţii care dezvoltă şi îmbunătăţesc memoria, coordonarea, concentrarea, lucrul în echipă, abilitatea de a vorbi în public, până la a fi prezent şi a asculta, ultimele două cu o importanţă vitală în teatrul de improvizaţie şi în viaţă. Şi poate cele mai importante două lucruri care decurg din cele înşirate până acum: imaginaţia şi creativitatea. Toate abilităţile pe care le dezvoltă cursurile de actorie se concentrează pe a ne oferi capacitatea de a ne folosi imaginaţia şi a crea.

David: Ce te-a făcut să alegi actoria? Povestește-ne despre momentul în care ai știut cu adevărat că asta te face fericit și că asta vrei să faci mai departe.

Laurențiu Tudor - On The SpotLaurențiu: Nu am fost niciodată nici foarte tehnic şi nici îndreptat spre ştiinţele exacte. În liceu făceam teatru într-o trupă din care vreo trei membri, continuăm şi astăzi. Mă hotărâsem totuşi ceva mai înainte că asta va fi direcţia. Mă concentram atunci pe regie de teatru, însă mi-am dorit să experimentez întâi munca actorului, considerând că în felul ăsta îmi va fi mult mai uşor să comunic cu actorul, în calitate de regizor. În şcoală mă implicam în destul de multe activităţi extrem de diverse, aşa că le-am luat cumva prin eliminare şi m-am oprit la cea cu care m-am simţit cel mai bine. Nu cred că a fost o alegere raţională, pur şi simplu aşa am simţit. Dacă aş fi stat să pun în balanţă argumentele pro şi contra probabil aş fi renunţat.

David: Având în vedere că mai avem puțin până trecem într-un nou an, ne poți povesti despre obiectivele tale pentru 2015?

Laurențiu: Mă bucură mult să descopăr că tot mai mulţi oameni apreciază şi aleg teatrul de improvizaţie ca şi mijloc de divertisment. Mi-aş dori ca în anul ce urmează, On the Spot să ajungă la cât mai mulţi oameni, pentru că sunt conştient că există încă, foarte mulţi care nu au asistat niciodată la un spectacol de teatru de improvizaţie. Avem persoane în public care nu credeau că le va plăcea şi au devenit spectatori fideli. Sper ca în anul care vine să împrăştiem cât mai mult microbul teatrului de improvizaţie şi muncim în sensul ăsta şi eu şi colegii mei. Îmi doresc şi să joc mai mult şi să regizez.

David: Eu am cam terminat cu întrebările. Dacă dorești să mai adaugi ceva pentru cititori, ești liber să le spui orice dorești. 🙂

Laurențiu: Să aveţi un an frumos şi să zâmbiţi!


Dacă îți dorești să scrii un Guest Post Optimist sau cunoști persoane minunate care fac acivități minunate și dorești să scriu despre ei, atunci apelează la pagina de contact.

„Iubesc teatrul destul de mult încât să nu mă sperie perspectiva actorului fără bani şi să fug spre orice altceva”
5 din 1 voturi