Am ajuns să observ că subconștientul este cu adevărat o unealtă puternică însă, dacă nu o controlezi, își face de cap și parcă … îi place să râdă de fiecare dintre noi. Subconștientul este nelimitat, poate înmagazina tot felul de informații pe care alege singur când să le folosească, ceea ce mă face să mă gândesc că puterea lui este nelimitată. Nu știu dacă să mă sperii sau să zâmbesc ca idiotul unei noi situații neînțelese.

Partea interesantă apare atunci când luăm decizii datorită subconștientului. Indiferent că ne referim la subconștient sau conștient, acestea ne ajută să luăm decizii, ceea ce înseamnă că ambele ne ajută să gândim, însă sunt două tipuri diferite de gândire.

inceteaza-sa-mai-gandesti

Subconștientul are parte de acel proces de gândire în care tu ca individ nu depui niciun efort, deciziile fiind luate undeva într-un interval de câteva secunde. De obicei, deciziile făcute cu ajutorul subconștientului sunt acele decizii care nu au neapărat nevoie de un calcul matematic, ci sunt pur și simplu logice. Dacă vezi pe cineva că se uită urât la tine, atunci vei știi instant că persoana respectivă are ceva cu tine. Este o decizie de cel mult câteva secunde făcută de subconștient.

Astfel de decizii se iau și în alte ipostaze, mai ales atunci când ești obosit și este prea dificil să apelezi la conștient. Simți senzația de foame în noapte și te duci instant să iei ceva de mâncare din frigider. Dacă ai apela la conștient, ai dezvolta procesul gândirii și ai ajunge la concluzia că a mânca la o oră târzie nu este sănătos pentru că nu vei reuși să te odihnești.

Când vine vorba de conștient, acesta este folosit pentru a gândi în amănunt. De exemplu, când alegi în ce țară să ajungi, această alegere poate fi făcută de subconștient, însă când stabilești și ruta pe care s-o apuci, atunci alegerea aceasta este făcută cu ajutorul conștientului. De asemenea, subconștientul nu va avea niciodată capacitatea de a face o înmulțire de genul 347 x 59. Poate numai în cazul în care îl antrenezi câțiva ani buni în care mănânci doar matematică pe pâine.

Și sperând că ai înțeles cum stă treaba cu conștientul și subconștientul atunci când vine vorba de alegerile și deciziile pe care le facem, voi trece la ceva mai interesant de atât.

Sunt sigur că ți s-a întâmplat să nu ai chef de nimic într-un moment anume și totodată să ai de muncă în acel moment. Tuturor ni s-a întâmplat asta. Și totodată toți am amânat activitatea respectivă. În cazul în care îți zici „lasă, că o fac mâine”, cel mai probabil vei face activitatea respectivă mâine, sau mâine vei ajunge să amâni iar. Partea proastă apare atunci când amânăm pentru mai mult timp, ajungând să ne autoprogramăm într-un mod deloc benefic.

Dacă amâni ceea ce ai de făcut acum pentru ziua de mâine, nu-i neapărat ceva rău, în cazul în care alegi ca timpul ce ți-a rămas liber să fie investit într-un fel, orice fel.

Și îți voi povesti despre ceva ce mi s-a întâmplat recent.

La începutul lunii decembrie 2014 m-am apucat încet – încet să lucrez pentru niște ateliere în cadrul unui proiect personal. Până într-o zi când mai rămân de pus la punct atelierele și afișul pentru eveniment. Nu era mare scofală, probabil undeva la 4-6 ore de muncă pentru că aveam deja materialele din care să mă inspir. Am ales să-mi zic, cel mai probabil în mod involuntar că „nu are rost să mă apuc acum de ele, mai este destul timp, voi lucra între Crăciun și revelion”. Da, chiar mai era timp, pentru că atelierele au ca dată de pornire a doua săptămână a lunii ianuarie.

Ghiciți când m-am apucat de treabă? Exact! Între Crăciun și revelion. Nu pentru că până atunci nu mai avusesem timp, ci pentru că i-am transmis creierului meu că atunci voi face activitățile respective. Puteam să le fac mult mai devreme, iar în perioada respectivă să mă relaxez. Interesant este că, indiferent că te multă treabă aș fi avut între Crăciun și revelion, creierul era programat să se ocupe și de aceste activități.

Ce s-a întâmplat, pe scurt?

Aveam de muncă și am ales să nu muncesc atunci. Am ales să folosesc o scuză. Scuza respectivă mi-a dereglat programul activităților și m-a autoprogramat mental într-un mod greșit.

Multă lume are foarte multe scuze, iar simplul fapt că cineva îți spune că scuzele nu sunt cel mai bun lucru pe care-l poți face, parcă nu are un impact atât de mare. Așa că vin și-ți spun următorul lucru: încetează să gândești, pentru că te autoprogramezi greșit din punct de vedere mental.

Dacă vrei să faci un lucru, pur și simplu fă-l. Nu te mai gândi la costuri, nu te mai gândi la ceea ce implică activitatea respectivă. Dacă vrei neapărat să te gândești la ceva, gândește-te la cât de mult îți dorești să faci lucrul respectiv, însă și atunci s-ar putea să apară scuze. Pur și simplu fă ceea ce îți dorești să faci.

Mai am un exemplu, la fel de bun.

Aud următoarea expresie zilnic și pun pariu că și tu o auzi: „nu pot pentru că nu am timp”. Pe cuvântul tău că nu ai timp?

Aveam o discuție cu un prieten, căruia îi propuneam să se ducă la niște cursuri de dezvoltare personală. Mi-a spus că nu are timp pentru că urmează sesiunea la facultate ( sesiune care nici nu începuse ) și că trebuie să învețe. Întrebările mele au fost: „în perioada în care înveți, stai 16 ore pe zi cu cartea în față și înveți constant?” sau „în perioada sesiunii nu faci nimic altceva decât să te duci la examene și să te întorci acasă cu nasul în cărți?”. Nu le văd neapărat ca pe niște rutine sănătoase.

Probabil să ai tot felul de activități și proiecte în care te implici, ceea ce este bine. Însă încetează să spui că nu ai timp. Totul pornește de la această simplă afirmație ce este transmisă la creier ca o informație, una prin intermediul căreia te autoprogramezi prost. Vei ajunge să nu fii în stare să îți organizezi activitățile pentru că vei considera că nu ai timp, vei ajunge să fii stresat și probabil chiar și depresiv, totul din cauza unei autoprogramări mentale greșite.

Așa că din nou îți spun: încetează să mai gândești. Nu ai de unde să știi dacă peste două săptămâni ai timp sau nu. Probabil că stai la serviciu 8 ore și alte 8 sunt pline cu tot felul de activități. Însă oricând poate interveni ceva, ceva ce poate schimba totul. Trebuie doar să știi să acționezi.

Încetează să mai gândești. Te autoprogramezi prost!
5 din 1 voturi