Uite o situație ipotetică: când Andrei avea 6 ani, doi câini l-au fugărit și au încercat să-l muște, de atunci lui Andrei fiindu-i frică de câini, considerându-i cea mai mare temere. Pe de altă parte, George iubește câinii și are un câine pe care îi consideră membru ai familiei.

totul-imposibil-nu-incerciAcum vine și întrebarea: sunt câinii răi sau nu? Răspunsul este: aceștia sunt buni în mintea lui George și răi în mintea lui Andrei. Același principiu se aplică la orice altceva – fiecare lucru este la fel pentru noi toți, însă felul în care sunt văzute aceste lucruri diferă de la o persoană la alta.

Nu lăsa pe nimeni să te păcălească

De câte ori ți-a fost frică să faci ceva pentru că ceilalți eșuaseră să-l facă?
De câte ori ai renunțat doar pentru că au zis alții să renunți și tu nici măcar nu-ți testasei abilitățile?
De câte ori ai luat realitatea altuia și ai făcut-o a ta?

Principala concluzie morală din povestea lui Andrei și George este aceea că fiecare are propria lui realitate și dacă cineva a eșuat în a face ceva, acest lucru nu înseamnă că și tu vei eșua. Dacă cineva îți spune că un obiect este prea greu și că nu-l poți ridica, acest lucru nu trebuie să conteze pentru tine absolut deloc. În realitatea persoanei respective, obiectul este prea greu și acea persoană a eșuat în a-l ridica și astfel consideră că nimeni altcineva nu-l va putea ridica.

Dacă cineva îți spune că un lucru este imposibil de făcut, atunci acest lucru înseamnă că acea persoană a încercat să-l facă și a eșuat, considerându-l mai apoi imposibil, însă acest lucru nu are absolut nicio legătură cu șansele tale.

Nu lăsa pe nimeni să îți definească realitatea

Andrei a tot încercat să-l convingă pe George de răutatea câinilor, însă George nu l-a crezut niciodată pentru că el știa că această răutate este prezentă doar în realitatea lui George. Însă tu ce consideri? Sau mai bine zis, tu ce faci atunci când cineva încearcă să te convingă că un lucru este prea dificil? Îl crezi sau testezi folosindu-ți propriile capacități și aptitudini?

Foarte multă lume crede tot ceea ce aude și îi lasă pe alții să le definească realitatea. Imaginează-ți că cineva îți spune că numărul celor neangajați este extrem de mare și că tu niciodată nu îți vei găsi un job. Dacă ajungi să crezi cele spuse, atunci tu vei înceta să-ți îmbunătățești aptitudinile și vei eșua în găsirea unui job.

Uite ce tocmai s-a întâmplat. Ai ajutat la conceperea unui adevăr fals. Acum imaginează-ți că ai un prieten care nu poate găsi o slujbă bună, unul care se află într-o relație nesănătoasă și unul care nu este fericit cu viața lui. Dacă ți-ai format realitatea pe baza experiențelor lor, atunci cum va fi viața ta?

Acceptarea unei convingeri false din partea persoanelor pe care le cunoști este îndeajuns pentru a te face cea mai puțin fericită persoană de pe planetă.

Când le-am zis celor apropiați că voi termina un maraton cu doar 3 luni de antrenament, au fost foarte puțini care m-au crezut, însă abia după mi-am dus la bun sfârșit obiectivul, toți cei care nu mă credeau în stare au început să-și pună câteva întrebări.

Imposibilul este nimic

Atunci când cineva îți spune că ceva este imposibil, spune-i că este imposibil pentru el, nu pentru tine. Spune-i că fiecare este născut cu un set special de abilități pe care trebuie să și-l pună în valoare și că dacă el a eșuat  în a face un lucru, asta nu înseamnă că vei eșua și tu. În mod sigur, respectă-i opinia, însă nu îi da voie ca acea opinie să devină mai mult decât atât.

Nimeni nu a reușit niciodată

Prietenii tăi sunt siguri 100% că nu o să reușești.
Familia ta este sigură 100% că nu o să reușești.
Tu ești sigur 100% că o să reușești.

Știi de ce ei sunt siguri că nu o să reușești? Sunt siguri pentru că nimeni nu a mai reușit până în momentul respectiv. În schimb, ești foarte ambițios și orice ți-ai propune îl vei realiza, cu toate că de fiecare dată când le vei spune persoanelor apropiate planul tău, aceștia vor fi 100% siguri că nu vei reuși.

Totul se rezumă la convingerile pe care le ai

Care a fost primul om care a ajuns la summitul muntelui Everest înaintea lui Edmund Hillary? Pai, nimeni, pentru că Edmund a fost primul, iar dacă el a fost primul oare nu s-a întrebat de ce nimeni nu a reușit până atunci? Motivul este simplu: nu i-a păsat dacă nimeni nu mai reușise până în momentul respectiv și s-a decis să încerce singur, pornind de la ideea că dacă cineva nu poate, asta nu înseamnă că nici el nu poate.

Partea interesantă apare exact în momentul în care Edmund și-a îndeplinit obiectivul, deoarece acela a fost momentul în care toată lumea a început să creadă că imposibilul este posibil. Pentru că, până la urmă, eșecul sutelor de încercări ale oamenilor care au vrut să ajungă la summitul muntelui Everest nu aveau nicio legătură cu aptitudinile acestora, ci cu convingerile în ceea ce privește reușita.

Nu au reușit pentru că nu au încercat îndeajuns de mult. Nu au încercat îndeajuns de mult pentru că nu au crezut că o pot face. Nu au crezut că o pot face pentru că nimeni nu o mai făcuse înaintea lor.

Imposibilul este nimic

De câte ori ți s-a spus faptul că nu poți să faci ceva pentru că nimeni nu îl făcuse până atunci?
De câte ori ți-ai spus faptul că nu poți să faci ceva pentru că nimeni nu îl făcuse până atunci?

Și chiar dacă nu a fost făcut până atunci, asta înseamnă că nu o să îl facă nimeni în viitor? De ce să nu fii tu? De ce să nu fii primul care schimbă regula? De ce să nu fii acela care reușește să schimbe milioane de convingeri greșite?

Cuvântul „imposibil” are înțelesuri diferite pentru fiecare dintre noi. Ceea ce este imposibil pentru cineva, poate că nu este imposibil pentru tine.

Votează