Etica este ramura filozofiei ce se confruntă cu probleme de bine și de rău în afacerile umane. Întrebările legate de etică apar atunci când fie ne întrebăm dacă o acțiune este morală sau imorală, fie corectă sau incorectă, fie cinstită sau necinstită și așa mai departe.

Avem parte de astfel de întrebări în marea majoritate a zilelor noastre, întrebări pe care ajungem să ni le adresăm singuri. Părintele trebuie să decidă cum să se comporte cu un copil care a fost trimis acasă de la școală pentru un comportament neadecvat. Cercetătorul trebuie să decidă dacă vrea să ascundă o parte din informații sau nu în cazul în care își dorește ca studiile sale să fie recunoscute în felul în care el își dorește. Vânzătorul trebuie să decidă ce să facă cu cei 5 dolari primiți în plus de la cel care a cumpărat fructe. Studentul trebuie să decidă să spună ceva despre colegul lui care trișează la examen. Și exemplele pot continua.

Întrebări legate de etică ajung să intre în joc oricând un vorbitor în public are parte de o audiență. În lumea ideală, la fel cum filozoful grec Platon spunea, toți vorbitorii în public vor fi sinceri și devotați pentru binele societății. Cu toate acestea, istoria ne spune că puterea unui discurs este adesea abuzată câteodată cu rezultate dezastruoase.

importanta-eticii-vorbit-public

Adolf Hitler, era fără niciun dubiu, un orator persuasiv. Discursurile sale stimulau germanii, însă el țintea unde oamenii erau îngroziți, iar tacticile sale erau josnice. El rămâne, până astăzi, exemplul perfect pentru care puterea unui discurs trebuie ghidată de un sentiment puternic al integrității etice.

Ca vorbitor în public, tu va trebui să confrunți probleme legate de etică în fiecare proces al creării unui discurs – de la decizia inițială de a vorbi până la momentul final al prezentării mesajului. Iar răspunsul nu va fi întotdeauna ușor. Uite un exemplu care îți va ilustra mai bine toată această idee:

Felicia conduce o școală dintr-un oraș mare din America. Concurentul acestuia conduce ceea ce Felicia consideră a fi o campanie deloc etică. În plus la acestea, pentru a da peste cap datele în ceea ce privește taxele școlare, concurentul face un atac la prejudiciul rasei prin manipularea resentimentelor împotriva Americanilor din Africa și imigranților noi apăruți acolo.

La cinci zile după alegeri, Felicia, care este în spatele procentelor, observă că procurorul se pregătește să îl indice pe concurentul Feliciei pentru practică necinstită în afaceri, însă în mod formal această decizie nu va avea loc decât după alegeri. Niciuna din cele făcute de el nu pot fi luate ca dovadă imediată pentru că oponentul este vinovat – la fel ca orice alți oameni, are dreptul să spună că este nevinovat.

Cu toate acestea, știrea efectivă s-ar putea să fie îndeajuns pentru ca alegerile să fie benefice Feliciei, iar consultanții acesteia o sfătuiesc să facă public acest lucru. Ar trebui Felicia să accepte acest sfat?

În mod sigur există argumente credibile care să fie făcute în ambele cazuri ai problemei etice de care Felicia a avut parte. Ea a încercat să aibă o campanie cinstită, iar apoi a avut parte de o problemă din cauza abordării incorecte a concurentului. Cu toate că știe ce concurentul a făcut și că s-ar putea ca acesta să câștige, victoria acestuia ar putea ruina educația în întregul oraș. Între toate aceste decizii din care poate să aleagă decât una, Felicia are parte de o dilemă.

Deci, te-ai putea întreba care este răspunsul la dilema Feliciei. Însă, într-o situație la fel de complexă ca aceasta nu există un răspuns direct, aici trebuind creat un ghid al eticii care să te poată îndruma în astfel de situații, ci nu niște reguli.

Votează