În urmă cu 3 săptămâni mă întorceam acasă după o experiență extraordinară, de care am avut parte în cadrul unui proiect. Începusem să povestesc o mică parte din această experiență în cadrul unui articol anterior. Voi relua tot și voi povesti cât mai pe înțelesul tuturor despre această experiență și despre motivele pentru care consider că fiecare dintre voi ar trebui să aibă parte de cel puțin o astfel de experiență.

Era 15 februarie, o sâmbătă interesantă, a cărei noapte nu am dormit-o absolut deloc. A fost exact resetarea sistemului energetic de care aveam nevoie. Mereu când nu dorm o noapte, îmi resetez nivelul energetic și în perioada de după ajung să mă simt super bine, să fiu plin de energie.

Duminică dimineața, la ora 5:45, aveam tren către Brașov. Am ajuns la 5:15 în gara Craiovei și am așteptat să apară una din membrele ONG-ului care organizase proiectul pentru a putea pleca. La 5:40 eram în tren, eram așezați ca orice român pe locurile altuia, cu toate că aveam rezervare, și ne-am pregătit de un drum lung de cel puțin 6 ore.

N-a fost neapărat un drum plictisitor, Cami având grijă ca atmosfera să fie una mai mult decât plăcută. Am plecat cu Hyperion, unul dintre cele mai miștocare trenuri din România cu care m-am plimbat, care totodată este la un preț decent. Iar cei care au mers cu Hyperion știu că dacă rezervi un loc pe website-ul lor, atunci pe locul tău va fi prezent un cartonaș micuț pe care scrie „REZERVAT”. Și pentru că erau atât de multe și m-am gândit că unul în minus nu reprezintă o foarte mare daună, m-am gândit să iau unul cu mine acasă. Că doar am și eu nevoie de un suvenir.

Am ajuns în Brașov, ne-am dat jos din tren, iar în gară ne-a abordat un bătrânel care ne-a ghidat către stația de autobuz și ne-a spus ce autobuz să luăm. Super simpatic. Am luat un autobuz ( 32B parcă ) și ne-am dus către autogară, de unde am luat un autocar către Șimon, o comună de lângă Bran.

Iar în Șimon ne-am oprit fix în Popasul Ancuței, locul mirific unde avea să se desfășoare minunatul proiect. Încă era duminică, așa că mi-am luat restul zilei pentru a mă relaxa, munca începând abia de luni.

Cum ziceam într-un articol precedent, în a 3-a zi mi sa stricat laptopul, a decedat! A fost momentul în care mi-am dat seama că nu socializam atât de mult cât trebuie cu participanții proiectului, astfel că țin să-mi cer scuze pentru primele zile în care cred că m-am comportat puțin indiferent. Ideea este că în mintea mea era un lucru normal să mă duc în cameră după ce terminam sesiunile de training pe care le aveam de livrat și să citesc sau să mai scriu câte ceva. Am conştientizat că a fost o greșeală abia când nu am mai avut posibilitatea să fac asta.

Despre proiect

Proiectul a fost adresat youth worker-ilor care lucrau cu oameni cu dizabilități. Au fost prezenți 32 de participanți din 8 țări diferite, fiecare țară fiind totodată reprezentată de câte un ONG: Latvia, Spania, Albania, România, Lituania, Italia, Grecia și Bulgaria. Un proiect multicultural din care, oricine era prezent acolo, indiferent sub ce formă sau din ce motiv, avea ceva de învățat. Eu unu am învățat foarte multe lucruri.

Proiectul a fost unul de 8+2 zile, 8 zile în care efectiv participanților le-au fost împărtășite metode non-formale de lucru cu oamenii cu dizabilități și 2 zile de călătorie. În cele 8 zile a fost un schimb extraordinar de energie, au fost formate echipe de lucru și iar informația a ajuns să capete un volum imens în urma brainstorming-urilor.

Și pe lângă toate activitățile interesante, a fost un lucru prezent și aici, pe care l-am iubit mereu la proiecte. Sugar cubes sau plicurile și secret friend. Dacă îți sună cunoscut, atunci știi despre ce este vorba, dacă nu, lasă-mă să-ți povestesc.

Fiecare om implicat în proiect își trece numele pe un post-it și toate post-it-urile se se amestecă. După care, iei înapoi un post-it și acolo vei avea un nume scris. Persoana respectivă îți va fi secret friend. Mai departe, fiecare om implicat, trebuie să-și facă un plic pe care să-l lipească pe perete. Partea interesantă apare abia acum, când tot ceea ce ai de făcut este să pui în plicul prietenului tău secret tot felul de lucruri interesante: mesaje zâmbărețe, dulciuri, cadouașe – toate cu scopul de a-ți face prietenul secret să se simtă bine.

Cu ocazia aceasta îi mulțumesc Ninei, al cărei prieten secret am fost, pentru minunatele mesaje și pentru dulciurile pe care mi le-a pus în plic.

Participanții au fost minunați

Am avut ocazia să stau de vorbă, măcar o singură dată, cu cel puțin o persoană din fiecare țară și să aflu câte ceva despre ei și despre țara lor. Din toate aceste discuții, pe lângă faptul că m-am ales cu câteva prietenii cât mai bune, care sper să dureze, am învățat să mă apropii ceva mai mult de oameni și sper eu că totodată m-a ajutat să înțeleg mai bine oamenii.

Țin să mărturisesc că a fost primul meu proiect Erasmus Plus ca trainer și totodată primul meu proiect în care am fost trainer pentru atât de mulți participanți din atât de multe țări diferite, iar dacă ei nu ar fi fost atât de deschiși și înțelegători, probabil experiența ar fi fost alta, nu la fel de genială.

Și pe toată lângă munca depusă, care a venit din partea organizatorilor, participanților, trainerilor și tuturor celor implicați, am avut grijă să ne și simțim bine.

Au fost organizate seri ale ONG-urilor în care fiecare ONG și-a prezentat țara, mâncărurile și băuturile tradiționale și, de la un caz la altul, dansuri sau alte obiceiuri tradiționale. Am avut seri de karaoke care se lungeau și deveneau seri de povestit la soba bunicii. Au fost multe lucruri interesante și amuzante, cert este că ne-am simțit bine.

Am vizitat Bran și Brașov

În una din zile organizatorii au ales să vizităm centrul vechi al Brașovului. Însă înainte de asta am fost la un centrul unde tineri cu dizabilități făceau diverse lucruri handmade care urmau să se vândă. Când am ajuns noi acolo, tinerii lucrau la mărțișoare pentru sărbătoarea ce urma. Ne-a fost prezentat centrul respectiv, după care am plecat către Brașov cu un autobuz.

Centrul era la capăt de linie, iar dintre români, doar eu împreună cu Cami ne-am urcat în autobuz, restul s-au decis să apeleze la mașină. În rest, erau 28 de străini cu noi într-un autobuz în care șoferul nu a avut bilete să ne vândă. Și uite așa, am adus Brașovul la viață, cu un autobuz multicultural. Jumătate din autobuz era plin cu oameni din 7 țări. Cealaltă jumătate s-a umplut cu români.

Ajunși în centrul vechi al Brașovului ne-am despărțit și am ales loc de întâlnire pentru plecare înapoi către Șimon la Biserica Neagră. Eu am vizitat Strada Sforii, am văzut casa evreilor și m-am dus să mănânc niște papanași în Gaura Dulce, local care nu m-a încântat prea mult. Fiecare s-a distrat cum a putut în cele câteva ore la dispoziție în centrul vechi.

Mai apoi, în una din zile, am plecat către Bran. Din nou, fiecare a ales dacă să viziteze castelul Bran sau nu și ce să facă. Eu am ales să mă duc la 1 km în apropierea castelului și să vizitez locul în care este pusă inima Reginei Maria și alte câteva statuete din lemn care erau prin preajmă.

De ce ar trebui să ai parte de cel puțin o experiență asemănătoare?

De-a lungul celor 10 zile am avut parte de un amalgam imens de emoții, toate extraordinar de pozitive. M-am simțit minunat și sincer să fiu, imediat după terminarea proiectului, nu m-aș fi întors în oraș și aș fi ales fie să vizitez una din cele 7 țări din care am reușit să cunosc cel puțin câte un om, fie m-aș fi dus către un alt proiect cel puțin la fel de multicultural.

Indiferent că ești la 20 sau 40 de ani, consider că o astfel de experiență te va învăța multe și îți va deschide încă puțin mintea, iar dacă până în momentul de față erai indecis, sper ca acest articol să te facă să vrei să călătorești și să cunoști mai multe. Mă bucur că am avut minunata oportunitate și consider că a fost una din experiențele care m-a învățat cel mai mult.

Go to the next page for the english version of the article.

Votează