Continuând seria interviurilor optimiste, luna aceasta vin cu ceva special pentru voi. Vreau să cunoașteți două persoane minunate, doi băieți simpatici care fac lucruri interesante. Alexandru Andrei și Marius Pandelea sunt persoanele din spatele SkooBooks, atelierul unde jurnalele handmade prind viață.

Pe băieți i-am întâlnit în cadrul atelierelor de la Incubator107 Craiova, undeva acum un an de zile. De atunci am ajuns să-i descopăr din ce în ce mai mult, având ocazia, în cele din urmă, să asist la conceperea unui jurnal handmade, de la 0 la 100. Însă n-o să stric farmecul interviului cu mai multe detalii, așa că îi las pe ei să spună mai multe.

Alexandru Andrei

Alexandru Andrei

Marius Pandelea

Marius Pandelea

Salutare băieți! Sunt bucuros că ați acceptat să răspundeți la câteva întrebări, însă înainte de a trece la întrebări mi-ar plăcea să le spuneți cititorilor câteva lucruri care vă caracterizează.

E destul de greu, și chiar nu îmi stă în caracter să mă caracterizez singur. Pot să spun doar că oamenii cred despre mine că sunt o persoana tăcută.

E destul de greu, și chiar nu îmi stă în caracter să mă caracterizez singur. Pot să spun doar că oamenii cred despre mine că sunt o persoana tăcută.

Venind în completare la întrebarea de mai devreme, care este acel lucru pe care vi-l doreiți ca ceilalți să-l știe despre voi, însă nu-l știu?

Nu cred că îmi doresc ca ceilalţi să ştie despre mine un anumit lucru. Mi-ar plăcea să descopere ei lucruri despre mine, mi se pare mult mai relevant aşa decât un cuvânt auzit din gura mea. Cântăreşte mult mai mult, cred eu.

Hm… nu prea cred că există ceva de genul ăsta. În general, sunt un individ deschis și las totul la vedere, nu cred că e ceva important ce nu știu cunoscuţii mei

Povestiți puțin despre toate lucrurile cu care vă ocupați.

Momentan încerc să ţin pe picioare skooBooks, să fac mai cunoscut conceptul de carte obiect, să îndemn lumea să scrie în jurnal, să învăţ de unde pot, câte ceva, și când am ocazia să îi învăţ și pe alţii ceea ce știu eu. Când nu lucrez, timpul îmi este ocupat de călătoriile în special cu cortul și în special la munte, citit, și nu în ultimul rand, socializare (reală, nu virtuală) cu prietenii.

Păi în primul rand fac legătorie de carte la atelierul nostru, asta în cea mai mare parte a zilei. În rest, mai fac parte dintr-un ONG, pe numele lui incubator107 Craiova, mai particip la nişte cursuri foarte faine de actorie sub bagheta magica a lui Cătălin Baicuș si încerc să-mi umplu existența cu treburi cât mai diverse și frumoase.

Dintre toate acestea, care este acel lucru care vă aduce cea mai mare doză de motivație, energie și fericire?

Fără ezitare, călătoriile. Ieşirile în natură, plimbările în locuri nevizitate până acum. Aici aș mai adauga și timpul petrecut cu prietenii și persoanele dragi și întâlnirea cu oameni noi. Din cate am observat până acum ăstea ar fi principalele mele surse de energie și entuziasm.

Eu nu prea cred în ideea asta, că există un lucru „cel mai …”. Fiecare are forma lui de fericire, de energie, de manifestare a creativităţii. Fiecare activitate mă motivează la timpul ei, dar sub forme diferite. Totuşi, daca preferi aşa, as putea spune ca atelierul îmi oferă o cantitate mai mare de emoţii, dat fiind faptul ca aici îmi petrec cea mai mare parte a timpului.

Știu că vă ocupați și de bookbinding, legătorie de carte sau, pe înțelesul tuturor, conceperea handmade a jurnalelor. Sunt tare curios cum a început totul.

Cum a început totul? Primul jurnal l-am făcut acum vreo 6 ani. Iniţial am vrut să cumpăr un jurnal cadou pentru prietena mea de atunci. Am căutat peste tot însă nu am găsit pe nicăieri ceva care să mă mulţumească aşa că m-am apucat să-l fac eu de la zero. Întâmplarea a făcut să găsesc acasă o piele veche de la o tapiţerie schimbată, și câteva topuri de hârtie veche, ce era folosită de mult la scrisori. Habar nu aveam cu se face, dar după doua căutări pe internet, am fost luminat complet. Am vrut sa fie perfect și asta m-a făcut să muncesc foarte mult la el, însă a meritat. Și acum consider că e unul din cele mai frumoase jurnale pe care le-am făcut.

De la primul jurnal până la a mă apuca efectiv să fac asta pentru alţii, nu a fost cine ştie ce. Cum îmi mai rămăseseră materiale și deja ştiam cum stă treaba, m-am apucat și am mai făcut trei sau patru jurnale diferite pe care le-am postat pe internet, pe un blog. După nici o săptămână am primit un mail de la o persoană care voia să cumpere unul din modele. Iniţial nu mi-a venit să cred… l-am trimis aşa cu inima îndoită, însă la final s-a dovedit a fi comandă fermă. Banii pe care i-am luat pe el i-am reinvestit. Am cumpărat hârtie și o bucată de piele reciclată cu care am mai făcut alte modele. Acum avem peste 170 de modele diferite de jurnale, agende si albume foto.

Eu nu prea cred în ideea asta, că există un lucru „cel mai …”. Fiecare are forma lui de fericire, de energie, de manifestare a creativităţii. Fiecare activitate mă motivează la timpul ei, dar sub forme diferite. Totuşi, daca preferi aşa, as putea spune ca atelierul îmi oferă o cantitate mai mare de emoţii, dat fiind faptul ca aici îmi petrec cea mai mare parte a timpului.

Aici chiar o sa folosesc o expresie foarte tocită: am fost omul potrivit la timpul potrivit. Prietenul meu Alex începuse povestea frumoasa cu jurnalele in urma cu aproximativ doi ani înainte sa ajung și eu pe aici si îl vizitam aproape zilnic si îmi plăcea teribil ce făcea el. Încet, încet totul a venit de la sine, s-au aranjat planetele în aşa fel și am rămas la atelier ca un ucenic, cum îmi place mie sa cred, si împreună am ridicat la un alt nivel, din care să și putem trai până la urma, acest hobby.

Care considerați că a fost cel mai greu moment în ceea ce privește legătoria de carte și cum ați reușit să-l depășești?

Unul din momentele grele a fost când am plecat la Bucureşti la master. Deja făceam de ceva timp jurnale și tocmai începeam să îmi organizez un fel de atelier aici în Craiova. Atunci am crezut că o să ma rup definitiv de partea de legatorie însă nu a fost chiar aşa. Primul an am stat cu chirie împreună cu 2 prieteni și asta într-un fel mi-a permis să mai fac din când in când câte o copertă. Destul de greu, într-adevăr pentru că nu îmi permiteam să fac zgomot sau mizerie și nici nu aveam uneltele necesare ci doar câteva chestii artizanale făcute de mine.

După câteva luni petrecute in Bucureşti am ajuns la Muzeul Taranului Roman unde am dat peste Atelierul de Carte. Un loc unde am întâlnit nişte oameni minunaţi care, după ce le-am povestit de pasiunea mea, m-au primit fără ezitare în echipa lor. De la ei am învăţat foarte multe și tot de acolo mi-am luat și motivaţia de a merge mai departe cu ceea ce făceam.

Chiar nu găsesc un moment cu adevărat greu. Poate au fost nişte evenimente mai putin plăcute uneori, dar asta face parte din proces, nu? În orice activitate, mai ales pe un termen lung, apar și neplăceri, dar chiar nu cred că a fost ceva foarte grav până acum. Eu, din acest punct de vedere, mă consider un mare norocos și de multe ori mă supăr pe mine că uit asta.

Dacă nu ai fi ajuns să faci legătorie de carte, care crezi că ar fi fost astăzi acel lucru care ți-ar fi oferit la fel de multe?

Nu stiu dar cel mai probabil aș face tot ceva în genul acesta, ceva făcut de mână. De mic am o atracţie spre lucrurile făcute de mâna omului. Mâna creează. Mâna transmite chestii. E o senzaţie de mulţumire, să te uiţi la un lucru, să ştii ca e făcut de tine, că ai pus o parte din tine în obiectul acela.

Iar este o întrebare grea. Nu aș găsi altceva acum, poate dacă mă apucam de pictat sau de scris sau mă angajam inginer după ce am terminat facultatea sau dacă plecam voluntar in Africa era altceva, dar cum am zis și mai sus, fiecare activitate are farmecul ei și într-un final sunt sigur că toate se întâmpla cu un scop și atragem ce suntem și ce ne place nouă ca indivizi. Chiar nu aș schimba nici o zi din ce s-a întâmplat până acum și sunt tare bucuros că este totul aşa cum este.

Dacă ai recomanda oamenilor să cumpere un jurnal realizat handmade, care ar fi principalul motiv pentru care ar trebui să-l cumpere?

Pentru că oamenii s-au săturat să fie toţi la fel, să cumpere produse identice, făcute de fabrica. Fiecare om e unic și are nevoie de chestii unice care să-l reprezinte, plus că într-un produs făcut manual există viaţă, element ce nu-l găsim in lucrurile făcute în serie.

Să-l simtă, neapărat să-l simtă!

Cam asta este tot din partea mea și mă bucur că am trecut printr-o mică serie de întrebări. Dacă mai ai ceva de adăugat, atunci următoarele rânduri sunt destinate liberei exprimări.

Mulţumesc!

Iţi mulţumesc si eu David, chiar a fost un exerciţiu interesant!

Nu știu ce ar mai fi de adăugat aşa ca îmi iau rămas bun de la acest interviu.

Alexandru și Marius sunt meșterii din cadrul atelierului SkooBooks. Dacă sunteți curioși cum arată jurnalele făcute de ei, le puteți vedea pe pagina de Facebook sau în cadrul magazinului online.
Votează