Fiecare idee cu care ajungem să ne asociem urmează să ne reprezinte, parțial sau în totalitate. Iar cu o idee se pot asocia mai mulți oameni, așadar o idee ajungând să reprezinte o comunitate. În concluzie, omul se asociază cu o comunitate.

Iar plăcerea de a te asocia unei comunități, de a face parte din ea, ajunge să creeze conflicte, atât interioare cât și exterioare. Prin simplul fapt că ne asociem unei idei ajungem să schimbăm ceea ce suntem. Și atât timp cât nu cunoaștem cine suntem, asocierea cu orice ( idee, comunitate, ideologie ) ajunge să fie nocivă și să ne oprească din autocunoaștere.

detașează-te-fii-fericit

Din momentul în care ai ales să te asociezi cu o idee, ai renunțat la tine, la esența ta și la ceea ce reprezinți. Acela este momentul în care ai renunțat să gândești, totodată un moment în care ai ales doar să prelucrezi informație. Și dacă nu gândești cu adevărat, ajungi să nu te cunoști cu adevărat.

Autocunoașterea nu este definită în cărți și nici în rezultatul unui efort îndelungat și asiduu. În schimb, timpurile în care suntem conștienți de noi sunt momente de autocunoaștere. Iar această conștiință definește tot ceea ce se află în spatele cuvântului relație, indiferent că este vorba de relațiile dintre două persoane, relațiile de proprietate sau chiar și relația pe care o ai cu o idee.

Fiecare relație pe care o avem trebuie conștientizată. În caz contrar, ajunge să devină o problemă.

Uite un exemplu. Te trezești dimineața, te duci să te speli pe dinți. Vezi că periuța de dinți nu este acolo. Începi să te agiți și-ți zici „Unde mama naiba am pus periuța aia de dinți? Era exact aici!”. Și probabil urmează 10 minute de agitație pentru o periuță de dinți pe care ai pierdut-o. Și când te gândești că în cele 10 minute, te-ai fi putut duce până la magazin să-ţi cumperi una nouă și nici nu te mai agitai.

Detașează-te de orice și vei fi fericit

Dacă ai fi pierdut o bicicletă, o mașină sau poate chiar apartamentul, ai fi fost mult mai devastat. De ce? Pentru că cu fiecare din aceste lucruri ai o relație, pe care dacă ajungi s-o conștientizezi, în adevărata ei natură, vei ajunge s-o înțelegi și să te bucuri de ea, oricare ar fi schimbările prin care ar trece.

Și o să fac o paralelă către ființă – neființă.

Iubim atât de mult oamenii apropiați nouă. Însă din momentul în care trec în neființă, ajungem să fim triști, depresivi, devastați. De ce? Pentru că nu înțelegem relația cu persoanele respective. Iar o relație, cu oricine și orice, se formează din momentul în care a existat o conexiune. Și nu se termină niciodată, pentru că conexiunea ajunge să creeze gânduri, ce dau naștere amintirilor și emoțiilor. Conexiunea va fi mereu prezentă, la fel și relația.

Iar momentul în care face trecerea de la ființă către neființă, adică atunci când cineva moare, nu este un sfârșit, ci este o schimbare. O schimbare pe care nu o vei înțelege dacă nu ajungi să înțelegi relația cu persoana respectivă.

Și pentru că nu înțelegem, ajungem să ne frustrăm. Și pentru că ne frustrăm, ajungem să avem probleme. Iar aceste probleme încercăm să le soluționăm pe baza experiențelor din trecut, când, de fapt, problemele ( care reprezintă nimic mai mult decât o schimbare ) au loc în momentul prezent.

Votează