E o întrebare pe care îți sugerez să ți-o adresezi în mod regulat. Pe mine mă ajută mereu să-mi aduc aminte scopul acțiunilor mele și direcția în care mă îndrept. Cred că este cea mai bună întrebare de tip autoghidaj.

Printre acțiunile mele principale se numără scrisul, alergatul și coachingul. Și am ajuns să realizez că în fiecare din aceste activități, îmi doresc ca ceilalți ( toți cu care interacționez ) să fie mai fericiți, să zâmbească mai des.

Scriu pe blog și scriu despre perspectivele rezultate în urma experiențelor pe care le am. Scriu pentru că îmi doresc ca aceste perspective să-ți fie de ajutor și să-ți îmbunătățească stilul de viață.

Alerg nu doar de dragul de a alerga, pentru că orice e mai mult de 10km nu e tocmai confortabil. Recent am terminat o alergare de 64km pe Transfăgărășan, și n-am făcut-o pentru mine. Am reușit să strâng o sumă mică de bani pentru niște liceeni, astfel încât ei să aibă parte de o educație mai bună.

de-ce-fac-ceea-ce-fac

Iar dacă acestea două erau acțiuni indirecte, coachingul este metoda directă prin care pot să ajung la oameni ( sau ei să ajungă la mine ) și să-i ajut în mod direct să-și facă ordine în gânduri.

Însă, asta nu-i tot ce fac. De-a lungul timpului am observat că unele lucruri funcționează mai mult, altele mai puțin. Iar unul din ele funcționează perfect și pun pariu că am să te fac să râzi, oricât de depresiv ai fi.

Iar reacția ta probabil va fi una din următoarele: „ia uite-l și pe tâmpitul ăsta”, „nebunul ăsta sigur a fumat ceva” sau, pentru cei care mă cunosc, „la mine de ce n-au ajuns toate pozele ăstea?”.

Și este posibil ca toată postarea asta să-ți schimbe părerea despre mine. Dacă se ajunge acolo, înseamnă că nu ai înțeles motivul pentru care o fac, așa că te invit să mai citești încă o dată ce am scris mai sus.

Așadar, într-un mod serios, îți prezint o altă latură a mea

Mi-a venit ideea când am văzut postarea roșcovanei și, în momentul ăla, m-am gândit că nu sunt singurul nebun. Așa că i-am și lansat Dianei o provocare, despre care vei afla la sfârșitul articolului.

Și cred că am spus îndeajuns de mult. Să lăsăm pozele să vorbească pentru mine.

IMG_1521-1 IMG_1349-1 IMG_1276-1 IMG_1171-1 IMG_0808-1 IMG_0671-1 IMG_0664-1 IMG_0420-1 IMG_0213-1 IMG_0177-1 IMG_0126-1

Sunt sigur că ai râs, și nu, nu sunt toate selfie-urile pe care le am și nici cele mai tâmpite. Însă am vrut să mă asigur că, dacă vezi articolul ăsta, îți începi ziua cu o stare de spirit mult mai bună.

Multă lume mă întreabă dacă pot să stau serios în poze. Desigur că pot, însă consider că seriozitatea este necesară numai în anumite momente. Iar așa cum ziceam și în articolul anterior, am la bază un principiu singur și foarte simplu: dacă gândești înseamnă că e vorba de ceva serios, iar dacă ceva e serios dispare toată starea de bine și încep să apară momentele încordate. Și pentru că îmi place să mă distrez foarte mult, chiar și pe seama mea, prefer să gândesc ( și să fiu serios ) doar atunci când este neapărată nevoie.

Așadar, motivul pentru care fac ceea ce fac, va fi întotdeauna unul singur: cei cu care interacționez să zâmbească mai mult, interacțiune însemnând chiar și faptul că ei citesc o bucată dintr-un articol sau văd o poză pe undeva.

A venit momentul provocării

Dacă tot mi-a venit ideea asta văzând poza Dianei, o provoc să scrie un articol în care să pună tot felul de poze tâmpite cu ea. Aceeași provocare merge și către Daniela, Ianolia, Raluca și oricine altcineva dorește să și-o însușească.

Să înceapă nebunia?

Rămâi pozitiv,
David Mitran

Votează