Cred că momentul alegerii a fost momentul în care am început acest blog, sau cel puțin atunci l-am conștientizat. În sinea mea, probabil sunt optimist de când m-am născut, adică țin minte că și atunci când eram mic, dacă aveam o problemă, eram mereu cu ochii după soluții. Însă totul a început să devină clar în momentul în care am luat decizia că vreau și ca restul lumii să mă cunoască ca fiind optimist.

ales-optimist-lume-realistiDe-a lungul călătoriei am avut parte de momente depresive, momente în care simțeam că vreau să renunț ( și chiar mi se părea cea mai bună soluție ) la tot optimismul ăsta, însă niciodată n-am ajuns s-o fac cu adevărat. Am învățat că viața este compusă din momente, momente caracterizate prin energie, sentimente și emoții, care pot fi de diferite tipuri. Și-am mai învățat că nu contează cât de trist ai fi pentru că nu ai obținut rezultatul așteptat sau pentru că nu ai parte de ceea ce îți dorești, ci contează cât de mult muncești pentru a transforma respectiva frustrare într-un munte de energie care să te ghideze către succes.

Am pornit mereu de la ideea „fake it till you make it” – mi s-a părut mereu genială. Mereu, când oamenii mă întreabă cum mă simt, le spun că sunt excelent, chiar dacă uneori poate nu e cea mai bună zi, însă prin simplul fapt că gândesc pozitiv mă ajută să-mi schimb ziua, s-o transform în ceva pozitiv, ducându-mă tot mai aproape de ceea ce îmi doresc.

Am învățat că energia pe care o ai depinde foarte mult de cât de pozitiv ești și de cât de optimist gândești, iar energia ta este esențială pentru relațiile cu oamenii din jurul tău, cel puțin pentru mine este. Fără energie totul este precum o umbră unde nimic n-are culoare. Cum ar fi dacă tot ceea ce mănânci n-ar avea niciun gust, ceea ce vezi niciun fel de culoare, ceea ce miroși niciun fel de parfum? Exact aceeași părere o am despre oamenii care sunt lipsiți de energie.

Am învățat că e important să fii tu, indiferent care sunt oamenii care te înconjoară. Iar tu, fix în felul tău de a fi, ești extraordinar pentru unele persoane și un nimic pentru alte persoane. Și nu te teme, pentru că una din regulile existențiale spune că nu ai cum să fii prieten cu toată lumea. Dacă ți-ai dori asta, ar însemna să le faci tuturor pe plac, ceea ce te-ar face să fii un altul pentru fiecare persoană în parte. Cel mai important este să fii tu, așa cum te simți bine, exact la fel cum ești în fața oglinzii atunci când dansezi aiurea și te prostești, crezând că nimeni nu te vede.

Și ar mai fi, și vor mai fi. Și cred că datorită acestor lucruri pe care le-am învățat am ajuns să aleg că vreau să fiu un optimist. Probabil că dacă nu alegeam optimismul, nu învățam că un eșec mă poate ajuta să ating succesul dorit, poate că nu realizam cât de important este să gândesc pozitiv în tot ceea ce fac și, în mod sigur, nu ajungeam niciodată să înțeleg că este important ca eu să mă simt bine în pielea mea, indiferent de persoanele cu care îmi petrec timpul.

Iar partea interesantă este că odată ce ai început să investești în asta și începi să lucrezi la perspectiva ta optimistă, n-o să mai poți renunța niciodată, pentru că începe să te hipnotizeze prin starea de bine ce ți-o oferă, indiferent de locul sau momentul în care te afli.

De ce am ales să fiu optimist, într-o lume a realiștilor?
5 din 4 voturi