Dacă aș primi câte un bănuț pentru fiecare moment în care trebuia să fiu atent la ceva și mi-a zburat gândul în altă parte, acum aș avea 10 averi. Până recent mi se întâmpla foarte des să nu pot să mă concentrez asupra unei idei sau să nu pot să fiu atent până la capăt atunci când oamenii transmit ceva.

Și devine foarte frustrant. Atât pentru emițător, cât și pentru receptor. Pentru emițător pentru că va avea senzația că nu va fi băgat în seamă, iar pentru receptor pentru că nu va reuși să înțeleagă mesajul.

– Țu unde te uiți când te uiți pe pereți?
– La locurile în care le zboară oamenilor gândurile.

Ăsta-i un dialog în care, eu cu mine, dezbăteam problema zburatului gândurilor, într-un moment în care îmi fugise gândul în altă parte. Un fel de thinkception. Și ăsta a fost momentul în care am realizat că stau prea mult cu ochii pe pereți și prea puțin cu gândul unde trebuie.

nu-lasa-gandul-sa-fuga-de-tine

Primul pas: conștientizarea

Mi-a luat ceva timp ca să conștientizez că pierdeam mult timp pe nimic și, spre amuzamentul meu, momentul conștientizării s-a întâmplat exact când eram cu gândul pe alte meleaguri.

Problema primului pas este că niciodată nu ști cât va dura până vei ajunge să-l faci. Habar nu ai când vei avea parte de acel click care te va face să zici „stai așa, că ceva e putred la mijloc”. Și durata dintre momentul A – atunci când începe să-ți zboare gândul tot mai des – și momentul B – când realizezi ceea ce se întâmplă de fapt – este diferit de la o persoană la alta.

Dacă ai conștientizat, atunci urmează pasul al doilea, cel în care trebuie să faci ceva.

Pasul al doilea: metoda elasticului

Asta a funcționat la mine, s-ar putea să funcționeze și la tine. Trebuie s-o încerci și să-mi spui ce părere ai.

Din momentul în care am conștientizat toată treaba cu gândurile, am încercat să controlez mental gândul, însă era tare greu. Și nu-mi reușea mereu. Cel mai des îmi reușea atunci când gândurile la care ajungeam nu erau tocmai pe placul meu. În schimb, când îmi plăcea locul în care ajungeam cu gândul, atunci foarte rar găseam o cale de întoarcere imediată.

Așa că am luat decizia de a acționa puțin diferit. Am luat un elastic, l-am pus pe mână, și am început să mă joc cu el astfel încât să mă ciupesc cu elasticul. Probabil o consideri o tehnică masochistă, însă funcționează. Nu cu o eficacitate de 100%, însă momentele în care revin cu picioarele pe pământ la 5 secunde după ce-mi zboară gândul sunt mult mai dese.

Pasul al treilea: ancorarea mentală

Odată ce am reușit să fac gândurile să nu mai zboare atât de des datorită elasticului, am încercat să asociez faptului că reveneam cu picioarele pe pământ un gând. În mintea mea se petrecea următorul lucru:

  • Eram atent undeva;
  • Dintr-o dată, gândul meu era în altă parte;
  • Cu ajutorul elasticului reveneam la normal;
  • Asociam faptului că reveneam la normal gândul următor: „sunt cu picioarele pe pământ”. Exact cele 5 cuvinte mi le spuneam, în minte, când reveneam la normal.

Și după ce am exersat de foarte multe ori, am ajuns la ultimul pas.

Pasul al patrulea: control mental

În momentul de față nu mai am nevoie de elastic. În schimb, conștientizez foarte bine momentul în care gândul este altul, și îmi spun că trebuie să revin cu picioarele pe pământ.

Cu toate acestea, câteodată mă las dus de val. Și îți recomand și ție să faci asta, oricât de bine ți-ai controla gândurile, deoarece momentul în care îți fuge gândul pe alte meleaguri este un moment de relaxare.

Sper că metoda mea îți este de ajutor și că vei reuși, în timp, să te concentrezi mai bine asupra lucrurilor care chiar contează.

Cu drag,
David Mitran

Votează