Am aproape 25 de ani și iubesc tot ceea ce fac. Însă nu am știut mereu ce fac. Nu au fost mereu momente în care am fost mulțumit de ceea ce făceam.

Dacă ești la început, așa cum sunt eu, și îți păstrezi atenția pe partea financiară a activităților tale antreprenoriale, vei observa că lumea antreprenoriatului nu este tocmai roz.

În schimb, există satisfacție și există împăcare. Există palme peste bot și șuturi în fund. Există succese și eșecuri. Și toate acestea ajung să clădească și consolideze spiritul antreprenorial al fiecăruia.

culise-lume-antreprenoriat

În 2009, habar nu aveam ce înseamnă cuvântul antreprenor

De fapt, pe atunci nu știam mai nimic. Cred că nici cuvântul pasiune nu știam ce înseamnă. Știam doar că îmi plăceau unele lucruri, iar altele nu. Știam că unele lucruri mă fac să mă simt bine, iar altele nu.

În 2009 aveam 17 ani, atunci când am scris pentru prima dată ceva pe internet. Și nu aveam nicio legătură cu scrisul! Nici nu știam să scriu – adică aveam greșeli gramaticale la fiecare propoziție și textele mele erau de cel mult 250 de cuvinte. Și-mi lua câte 30 – 60 de minute să le scriu.

Și cred că în 2009 și 2010 nu am scris mai mult de 5 texte.

Dacă ar fi să mă uit mai în urmă de 2009, put spune că la școală nu mi-a plăcut Limba Română și că notele mele erau „de trecere”. Uneori mă bucuram tare mult când luam câte un 8.

Când eram în liceu nu-mi păsa de nimeni și nimic. Nici măcar de mine. Tot ce făceam era să mă joc pe calculator. Și consideram că școala era atât de nașpa încât în ultimele două clase din liceu am chiulit ca să mă duc acasă să mă joc pe calculator.

Aveam 150 de absențe, din 300 cât avea întreaga clasă.

Despre ce scriam atunci? Ei bine, vedeam scrisul ca pe o exteriorizare. Ca orice adolescent, aveam supărările mele. Iar în acele texte de câteva sute de cuvinte încercam să-mi spun supărările și cum mi-ar fi plăcut mie să fie lucrurile de fapt.

Și, încet-încet, am ajuns să scriu despre dezvoltare personală, fără să știu cu ce se mănâncă dezvoltarea personală. Nu știam ce înseamnă dezvoltare și habar n-aveam că se poate atribui unei persoane.

Unul din articolele scrise în perioada 2009 – 2011 uite-l aici: Conștientizează-ți evoluția.

Din 2009 până în 2011 am scris 12 articole. Și scriam doar pentru că voiam să fac lumea mai bună. Doar pentru că eram de părere că lucrurile pot să fie mai bune decât sunt ele de obicei.

Între timp, din 2009 până în 2011

Scrisul e doar o parte din activitățile pe care le aveam. În același timp mă jucam foarte mult pe calculator. Îmi aduc aminte că în vacanțele de vară mă trezeam la 7 dimineața și săream imediat în fața calculatorului, până seara la 11-12. Aveam zile în care doar asta făceam.

În rest, petreceam timp pe forumuri și făceam forumuri. Acolo am întâlnit oameni care m-au învățat puțină programare și web design. Oameni cu care am colaborat pentru prima dată pe proiecte mici. Oameni care mi-au tras țepe și oameni care m-au ajutat să evoluez.

Eram utilizator activ al comunității phpBB România și în comunitatea MyForum. Îmi băgam nasul peste tot pe unde puteam și absorbeam informația instant.

Din 2012 am vrut mai mult

Cred că dorința de a transmite un mesaj la mai multă lume a început să se fructifice în anul 2011, când începusem să fac voluntariat la o revistă online, tot pe parte de scris. Acolo postam câte o poezie și câte un articol pe diverse nișe, însă prea puțin despre ce voiam eu să vorbesc.

Și m-am gândit că ar fi frumos să am propriul meu proiect în care să postez articole. Așa că la începutul lui 2012 am început să văd ce pot face.

Am făcut cercetare privind partea tehnică. Am învățat lucrurile de bază privind hostul și domeniul. Însă, era o singură problemă: banii.

Hostul + domeniul costau cam 250 de lei. Și nu aveam bani să le cumpăr. Oricum nu știam ce nume aveam de gând să-i pun proiectului, însă știam că nu aveam bani.

Provin dintr-o familie cu resurse financiare limitate, și să le cer alor mei 250 de lei însemna să-i pun să depună un efort prea mare pentru o dorință de-a mea. Așa că am răbdat câteva luni, în care am reușit să pun banii de o parte.

Din februarie 2012 și până spre sfârșitul lui aprilie 2012 abia dormeam. Eram atât de entuziasmat de proiectul pe care voiam să-l fac, încât atunci când mă puneam să dorm aveam tot felul de idei. Și dacă mă puneam să dorm la 12, adormeam la 2-3.

În noaptea dinspre 22 aprilie spre 23 aprilie mi-a venit ideea. Nu știu cum și nici nu știu de ce, însă în incapacitatea mea de a adormi, mi-a venit numele proiectului „Fii Optimist”.

A doua zi m-am trezit foarte adormit, însă cu un mare plan în minte: să achiziționez hostul + domeniul fiioptimist.ro. Am făcut asta și am fost tare fericit… pentru o secundă. Timp de o săptămână am muncit și m-am zbătut să fac noul blog să arate cât mai bine.

Iar la un moment dat am ajuns să-mi pun o întrebare: oare am investit banii cum trebuia? Aveam impresia că făcusem o prostie și că risipisem aiurea niște bani. Îmi aduc aminte că am vrut să anulez factura, însă era imposibil.

Am acceptat ideea și am continuat să lucrez la micul meu proiect.

Mi-am creat cea mai puternică unealtă de brand personal

Fără să știu ce înseamnă brandul personal. Habar n-aveam că numele proiectului meu „Fii Optimist” va fi vital pentru dezvoltarea mea, ca persoană. Nici nu-mi trecuse prin cap că o să îmi schimbe viața în vreun fel. Eu îmi doream doar să încurajez oamenii să gândească pozitiv.

Am continuat să scriu și am scris ca un nebun. Mai mult de atât, proiectul respectiv mi-a adus tot felul de oportunități și m-a făcut să ies din carapace. M-am implicat în foarte multe proiecte și am învățat extraordinar de multe lucruri.

Am listat toate activitățile importante de care am avut parte pe pagina aceasta: Despre David.

Astfel că, de la a fi un om fără identitate, am ajuns să fiu recunoscut ca un optimist. Fără ca măcar să-mi dau seama.

La un moment dat am început să lucrez cu oamenii

Cred că era începutul lui 2014 când am vrut pentru prima dată să ajut oamenii într-un fel aparte. Așa că am luat câțiva prieteni și i-am întrebat ce vor să îmbunătățească la viața lor.

Și am stat lângă ei pentru câteva luni (între 1 și 3 luni) astfel încât să-i ajut să facă o schimbare.

Era pentru prima dată când făceam asta și era extraordinar de bine! Adică eu mă simțeam minunat pentru că puteam să am un impact în viețile celorlalți și, totodată, să văd cu ochii mei impactul respectiv.

Atunci nu mi-am dat seama, însă am realizat de curând cât de multă energie îmi oferă activitatea prin care îi ajut pe ceilalți.

Faptul că scriam pe fiioptimist.ro despre subiecte de dezvoltare personală m-a ajutat foarte mult cu credibilitatea. Dacă aș fi fost un necunoscut, oameni nici măcar nu m-ar fi băgat în seamă.

Însă n-a fost totul roz

Undeva în anul 2015 am început să nu mai fiu atât de atras de scris. Sau, mai exact, începusem să urăsc să scriu pentru alții tot felul de articole despre subiecte cu care nu aveam nicio treabă.

La începutul lui 2013 am avut primul meu job ca freelancer și scriam articole despre Minecraft. În anii 2013, 2014 și puțin din 2015 scrisesem peste 2500 de articole pentru alții și mi se cam luase.

Și uite așa, puțin câte puțin am început să nu mai am nicio determinare să scriu pentru alții. Și pentru că nu am mai fost determinat să scriu pentru alții, și veniturile mele au început să scadă.

Așa că am început să mă întreb dacă așa se va sfârși mica mea carieră de copywriter. Am început să-mi pun semne de întrebare legat de scris, și mai apoi de mine.

Și am ajuns atât de departe cu aceste semne de întrebare încât am experimentat două lucruri cu care nu am fost niciodată de acord:

/1 M-am angajat

Am ajuns să fiu angajat într-o agenție de user experience unde să editez conținut. Și, cu toate că începusem să scriu de prin 2009, oamenii mă tratau ca pe un junior și mă plictiseam extraordinar de mult.

A fost cea mai proastă decizie pe care am luat-o și n-am rezistat mai mult de 4 luni la jobul respectiv.

/2 Am renunțat la mine și la pasiunile mele

Ajunsesem să fiu atât de debusolat încât la începutul anului prezent, adică în ianuarie 2016, mi-am închis toate proiectele. Nu știam încotro să mă îndrept și habar n-aveam dacă partea cu scrisul este ce vreau să fac în continuare.

Mai mult de atât, habar n-aveam dacă vreau să mai continui să ajut oamenii, să vorbesc pe la conferințe sau să mă implic în tot felul de proiecte. Habar n-aveam!

Pentru primele 2 luni ale anului 2016 am fost mai mult depresiv decât optimist. Mai mult de atât, leneveam din dorința de a nu scrie nimic. Acela a fost momentul în care am încheiat orice colaborare cu toți clienţii pe care îi aveam pe parte de scris. Mă săturasem să scriu despre televizoare, ape termale și mai știu eu ce concepte idioate legate de construirea garajelor.

Am vrut să renunț definitiv la scris și la toată partea de dezvoltare personală

Însă a renunța nu-i ușor. A fost ușor în primele două luni când am lenevit și am început să mă joc iar pe calculator, exact așa cum o făceam în liceu.

Însă cu cât mă îndepărtam mai mult de scris, cu atât voiam mai mult să scriu. Era un obicei pozitiv care făcea parte din mine. Era activitatea cu care îmi petrecusem ultimii 3 ani, la fel cum îmi petrecusem adolescența jucându-mă pe calculator.

Și am ajuns să vreau să scriu din nou. Însă pentru luna februarie n-am scris nimic, cu toate că îmi doream să fac asta. Doar mi-am pus niște notițe undeva pe o agendă, ce aveau legătură cu o carte.

La începutul lui martie am început să bag notițele în seamă și am început să scriu o carte. Astfel că în lunile martie, aprilie și mai am scris două volume ale unei cărți. Carte numită Ghidul Antreprenorului Online, despre care ți-am tot vorbit în ultima săptămână.

Află mai multe despre carte

Ba mai mult de atât, în martie am făcut un curs online despre cum să-ți atingi obiectivele. Mă apucasem să lucrez la el din decembrie 2015 și abia în martie am reușit să-l filmez.

Și tot în martie am lansat un mic program către tribul oamenilor optimiști prin care să-i ajut să-și monetizeze pasiunea.

Am vrut să iau pauză de un an

Mi-am dat seama că nu am cum să renunț la scris și la a-i ajuta pe cei din jurul meu. Mi-am dat seama că voi regreta mai mult decât orice altceva. Așa că la începutul lui martie mi-am setat o perioadă de un an în care să iau pauză.

Aveam de gând să revin în 2017 și să punctez 2016 ca fiind an sabatic.

Însă mi-am dat seama că am făcut o prostie atât de mare încât n-am avut răbdare până în 2017. Așa că în luna mai a anului prezent am luat decizia de a mă întoarce la o bună parte din activitățile pe care le-am avut.

La ce concluzie am ajuns?

Dacă în 2015 eram foarte debusolat, acum știu exact ce vreau. Îmi doresc să ajut oamenii să-și îmbunătățească viața și să aibă parte de stilul de viață pe care și-l doresc. Îmi doresc să-i pot ajuta pe cei care își doresc ajutorul.

Așadar, țin să te anunț că începând cu luna care vine, voi avea două locuri libere GRATUITE în programul meu de coaching. Unul pentru Life Coaching și altul pentru Online Business Coaching.

Dacă ai nevoie de ajutor, tot ce trebuie să faci este să completezi unul din formularele următoare și, în cazul în care îmi place ce ai scris (da, voi fi în totalitate subiectiv) te voi contacta și vom purta o discuție pe Skype.

Formular pentru Life Coaching.

Formular pentru Online Business Coaching.

Te poți înscrie până la data de 17.06.2016.

Dacă consideri că ai prieteni în lista ta de Facebook care ar avea nevoie de o schimbare, atunci dă un share. Mulțumesc!

Din culisele lumii antreprenoriatului
5 din 3 voturi