Nu de puține ori, în acțiunile pe care le-am întreprins, am simțit că am nevoie să fiu susținut sau măcar aprobat de câteva persoane din exterior. Și am avut momente în care mă duceam fie la prieteni, fie la persoane cu care mai schimbasem 2-3 vorbe, și le ceream părerea în legătură cu efortul pe care l-am depus.

Au fost oameni care m-au criticat, au fost oameni care m-au susținut, au fost oameni cărora nu le-a păsat. Însă cred că cel mai important a fost că am știut să-mi iau de acolo fix ce mi-a trebuit. Mi-am dat seama că dacă-mi zice cineva că ceea ce eu fac este nașpa, fără să argumenteze, atunci acea persoană nu dorește deloc să mă ajute. Ba mai rău, poate chiar vrea să mă încurce.

Așa că m-am gândit la câteva lucruri importante atunci când vine vorba de feedback-ul din partea celorlalți și au rezultat câteva idei, care sună în felul următor:

  • ar trebui urmărit feedback-ul, nu părerile. Oricine poate să-ți ofere o părere. Însă foarte puțini îți vor oferi feedback ( fie el negativ sau pozitiv ) care să fie constructiv pentru activitățile tale;
  • într-un feedback apar întotdeauna argumente, așa că observă dacă ele există, iar dacă nu, atunci solicită-le.

sustine-schimbare-comunitate

Feedback-ul ar trebui să fie ceva de genul „consider că ceea ce ai făcut a solicitat un efort de apreciat, însă sunt de părere că ar trebui schimbate culorile astfel încât să transmiți mesajul într-un fel mult mai pozitiv”. Excepțiile aici ar fi prietenii foarte apropiați, care s-ar putea să-ți spună direct ce ai greșit, fără să mai țină cont de introducerea de bun-simț.

Și acum că am înțeles într-o mică măsură care-i treaba cu feedback-ul, încep să mă gândesc că oricât de nasol ar fi ceea ce prietenul tău a făcut, ar trebui să-l susţii și să găsești fix acel singur lucru bun din 100 pe care l-a făcut, să-l scoți cât se poate de mult în evidență, și să-l încurajezi să continue, explicându-i cât mai delicat părțile ălea negative.

Gândește-te că prietenul tău, atunci când îți cere părerea, s-ar putea să știe că ce a făcut el acolo este varză și că nu-l interesează neapărat să îi repeți și tu același lucru. Poate doar îl interesează să vadă că există un lucru bun pe care l-a făcut și că există cineva care să-l încurajeze.

Și pentru fiecare moment în care este încurajat, va începe să prindă încredere în propriile forțe și să muncească și mai mult, iar în cele din urmă rezultatul fiind unul formidabil, cu schimbări majore.

Gândurile bune din exterior ajung în interior

De fiecare dată când avem parte de un gând, este foarte probabil ca acel gând să devină al nostru.

„Băi, ai auzit că au inventat ăştia o nouă navetă spațială care se teleportează dintr-o galaxie în alta?”. Și parcă îți rămâne undeva în minte ideea asta. Dacă o mai auzi de 2-3 ori, atunci este clar că ți-ai format o nouă idee în minte, un gând care te face să crezi că există acea navetă spațială.

La fel este și în cazul aprecierilor, susținerilor, suportului și încurajărilor sau, la polul opus, în cazul descurajărilor, jignirilor, răutăților și așa mai departe.

Dacă prietenul tău cere părerea a 10 oameni, printre care și tu, și fiecare din ceilalți 9 îi zic că a făcut rahatul praf, iar tu îi spui că a făcut o treabă minunată, cel mai probabil va crede că minți, însă în același timp va aprecia faptul că-l încurajezi și că ești alături de el.

Ce se întâmplă când îi susținem pe ceilalți, indiferent de felul în care s-au descurcat?

  • vor ajunge să continue să muncească și să-și dezvolte abilitățile;
  • vor ajunge să își exploateze talentul și să și-l dezvolte astfel încât, la un moment dat, posibil că va ajuta comunitatea;
  • vor ajunge să schimbe mentalități, să inspire și să motiveze;
  • vor reuși să revoluționeze industrii;
  • vor reuși să schimbe mediul în care trăim.

Așa că vin și te întreb: care-s motivele tale pentru care nu-i susţii pe cei din jurul tău?

Votează