A fost primul meu job și credeam că va fi o experiență interesantă. N-a fost deloc interesant, însă pot spune că am învățat câteva lucruri.

Am învățat că:

  • experiențele, indiferent cât de bune sau rele sunt, ne oferă lucruri pe care să le învățăm;
  • o rutină ce nu-mi oferă libertatea de a face ceea ce-mi place mă seacă de energie și de orice strop de putere pe care ar trebui să ne investesc în proiectele mele;
  • oamenii sunt slab pregătiți atât timp cât nu există dorința proprie de a învăța ceva, ci doar sunt împinși de la spate să învețe;
  • se practică des principiul „a avea vechime în companie înseamnă a avea dreptate” – principiu care, din punctul meu de vedere, e o tâmpenie;
  • postul de „junior” îți va fi mereu atribuit, dacă ai până în 25 de ani, indiferent de cât de bine știi să-ți faci meseria.

A fost o experiență prin care nu mai am de gând să trec. Experiență ce mi-a adus tot felul de frustrări.

cateva-gânduri-dat-demisia

Însă cea mai mare problemă n-au fost frustrările, ci debusolarea.

Imediat după ce am renunțat la a avea job, am decis că vreau să mă întorc la freelancing. Ba chiar mai mult de atât, am decis că vreau să am propria firmă.

Ei bine, n-a fost așa ușor, pentru că tentația de a mă îndrepta către alte joburi era foarte mare deoarece sistemul meu de supraviețuire îmi spunea că acolo eram în siguranță. Și asta a fost cel mai greu lucru: să ignor orice informație din exterior care mă putea duce către a fi din nou angajat.

Și prin orice informație mă refer la anunțuri ce apăreau pe Facebook, sfaturi ale prietenilor, oferte de la oameni cu care colaborasem înainte să fiu angajat. Toate acestea trebuiau să fie ignorate pentru a putea să fac pasul următor.

Și mi-am dat demisia, m-am întors în oraș și am făcut firma. Ei bine, firma fără cel puțin un produs este egală cu zero. ZERO.

Dacă nu există produsul, atunci firma nu are activitate. Asta înseamnă că trebuie să găsesc un produs care să fie pe placul meu și care, totodată, să mă ajute să-mi îndeplinesc visul.

În experiențele ultimilor ani am descoperit foarte mult că-mi place să lucrez cu oamenii. Îmi place să-i ajut să își atingă obiectivele pentru că am capacitatea de a găsi foarte ușor soluții.

Și am început să fac coaching cu ei în această direcție. Și am observat că au parte de rezultate, lucru care nu putea decât să mă bucure. Era o satisfacție extraordinară. Atunci mi-am zis că genul acesta de satisfacție în vreau pentru restul vieții, deci ăsta să-mi fie visul.

Și uite așa, am găsit un punct de start pentru firma mea: coachingul.

Am înființat-o sub numele de Optimist Coaching and Training S.R.L. și am și pus la punct primul proiect: platforma Fii Optimist –  locul în care, dacă ai nevoie de ajutor cu obiectivele tale, îți sunt alături.

Este un proiect de suflet și abia în momentul prezent mi-am dat seama că nu aș putea face altceva. Vreau să ajut și vreau să fac asta pentru tot restul vieții.

Până la urmă, cu toate că experiența unui job n-a fost pe placul meu, m-a învățat niște lucruri și m-a adus în punctul în care știu ce vreau de la mine și știu ce vreau să fac pentru restul vieții.

Tu ce obiective ai? Ce vrei să faci cu viața ta?

Rămâi optimist,
David Mitran

Câteva gânduri la o lună după ce mi-am dat demisia
5 din 4 voturi